2 intrări
14 definiții
din care- explicative (12)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocăcăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: ocăcăi] 1 Orăcăit al broaștelor Si: ocăcăială (1), ococăit (1), ocăcăitură (1). 2 Măcăit al rațelor Si: ocăcăială (2), ococăit (2), ocăcăitură (2).
ocacai v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocai1 v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăcăi vi [At: LB / V: (reg) ocacai, ocai, ocăi, ocăni, ocâcâi, ococai, ococăi / Pzi: 3 ~iește și ocăcăie / E: oacaca] 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 (D. rațe, îf ocăi) A măcăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăi v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăni v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocâcâi v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocâi[1] v vz ocăcăi
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ococai v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ococăi v vz ocăcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăcăì v. a striga ca broaștele. [Onomatopee: ocaca!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocăcăĭésc v. intr. (d. oacaca, strigătu broaștelor). Strig ca broaștele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCĂCĂI vb. v. orăcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCĂCĂI vb. a orăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||