opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCÂRMUITOR, -OARE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc.; cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.

ocârmuitor, ~oare [At: (cca 1650-1675) GCR I, 190/26 / V: (înv) ~iu, otc~, otcârmuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: ocârmui + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care conduce un stat, o instituție, o armată etc. Si: cârmuitor. 3 smf (Pex) Cârmaci al unei corăbii.

OCÂRMUITOR, -OARE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.

ocârmuitor m. od. ispravnic.

ocârmuitoriu, ~oare smf vz ocârmuitor

otcârmuitor, ~oare smf vz ocârmuitor

otcârmuitoriu, ~oare smf vz ocârmuitor

ocîrmuitór m. Rar azĭ. Guvernator. Odinioară ispravnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocârmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoare

ocârmuitor (înv.) (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoare

ocârmuitor adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. ocârmuitori; f. sg. și pl. ocârmuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCÂRMUITOR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

ocîrmuitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Intrare: ocârmuitor (adj.)
ocârmuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -mu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocârmuitor
  • ocârmuitorul
  • ocârmuitoru‑
  • ocârmuitoare
  • ocârmuitoarea
plural
  • ocârmuitori
  • ocârmuitorii
  • ocârmuitoare
  • ocârmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • ocârmuitor
  • ocârmuitorului
  • ocârmuitoare
  • ocârmuitoarei
plural
  • ocârmuitori
  • ocârmuitorilor
  • ocârmuitoare
  • ocârmuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ocârmuitor (s.m.)
  • silabație: -mu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocârmuitor
  • ocârmuitorul
  • ocârmuitoru‑
plural
  • ocârmuitori
  • ocârmuitorii
genitiv-dativ singular
  • ocârmuitor
  • ocârmuitorului
plural
  • ocârmuitori
  • ocârmuitorilor
vocativ singular
  • ocârmuitorule
plural
  • ocârmuitorilor
ocârmuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otcârmuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otcârmuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocârmuitor, ocârmuitorisubstantiv masculin
ocârmuitoare, ocârmuitoaresubstantiv feminin
ocârmuitor, ocârmuitoareadjectiv

etimologie:
  • Ocârmui + sufix -tor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.