2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCÂRMUIRE, ocărmuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.

ocârmuire sf [At: N. COSTIN, L. 36 / V: (îrg) otc~[1] / Pl: ~ri / E: ocârmui] (Înv) 1 Conducere. 2 Guvernare. 3 (Pex) Organ de conducere. 4 Dirijare prin cârmă, hățuri etc. Si: cârmire. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: oct~ LauraGellner

OCÂRMUIRE, ocârmuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.

ocârmuire f. od. guvern: fac împotrivire ocârmuirii AL.

OCÂRMUI, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmui vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OCÂRMUI, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmui vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OTCÂRMUI vb. IV v. ocârmui.

ocârmui vt [At: SIMION DASC., ap. LET. 129 / V: (îrg) otc~, ~mâi, ~mi / Pzi: ~esc / E: ns cf slv окръмити] (Înv) 1 A conduce. 2 A administra.

OCÎRMUI, ocîrmuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A cîrmui, a conduce, a guverna; a administra. Pre dînsul îl urmează mulți domni buni, căci inima poporului ce ocîrmuiau era bună. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ Refl. pas. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. Lăcuitorii de la Peru... să ocîrmuiesc și de împărați. DRĂGHICI, R. 65. Variantă: otcîrmui (ODOBESCU, S. I 320, PISCUPESCU, O. 276) vb. IV.

OCÎRMUIRE, ocîrmuiri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a ocîrmui; cîrmuire, conducere, guvernare; administrare; (concretizat) organ de conducere, de administrație. N-a mai avut încredere nici în liniște, nici în belșug, nici în statornicie și nici mai ales în oamenii ocîrmuirii, pe care îi vedea mai ales la strîngerea birului. SADOVEANU, E. 24. El prin ocîrmuire îndată ne-ar urmări și ne-ar prinde. BOLINTINEANU, O. 403.

A OCÂRMUI ~iesc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti

ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui].

ocîrmuĭésc v. tr. (maĭ vechĭ otc-, d. vsl. otŭkrŭmovati). Rar azĭ. Cîrmuĭesc (o țară), guvernez.

ocîrmuíre f. Rar azĭ. Guvern, administrațiune, stăpînire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocârmuire (înv.) s. f., g.-d. art. ocârmuirii; pl. ocârmuiri

ocârmuire (înv.) s. f., g.-d. art. ocârmuirii; pl. ocârmuiri

ocârmuire s. f., g.-d. art. ocârmuirii; pl. ocârmuiri

ocârmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, 3 sg. ocârmuiește, imperf. 1 ocârmuiam; conj. prez. 1 sg. să ocârmuiesc, 3 să ocârmuiască

ocârmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, imperf. 3 sg. ocârmuia; conj. prez. 3 ocârmuiască

ocârmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, imperf. 3 sg. ocârmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCÂRMUIRE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

OCÂRMUI vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.

ocîrmui vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI.

ocîrmuire s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocîrmui (-uesc, ocîrmuit), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).

Intrare: ocârmuire
ocârmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocârmuire
  • ocârmuirea
plural
  • ocârmuiri
  • ocârmuirile
genitiv-dativ singular
  • ocârmuiri
  • ocârmuirii
plural
  • ocârmuiri
  • ocârmuirilor
vocativ singular
plural
otcârmuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcârmuire
  • otcârmuirea
plural
  • otcârmuiri
  • otcârmuirile
genitiv-dativ singular
  • otcârmuiri
  • otcârmuirii
plural
  • otcârmuiri
  • otcârmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ocârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocârmui
  • ocârmuire
  • ocârmuit
  • ocârmuitu‑
  • ocârmuind
  • ocârmuindu‑
singular plural
  • ocârmuiește
  • ocârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocârmuiesc
(să)
  • ocârmuiesc
  • ocârmuiam
  • ocârmuii
  • ocârmuisem
a II-a (tu)
  • ocârmuiești
(să)
  • ocârmuiești
  • ocârmuiai
  • ocârmuiși
  • ocârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • ocârmuiește
(să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuia
  • ocârmui
  • ocârmuise
plural I (noi)
  • ocârmuim
(să)
  • ocârmuim
  • ocârmuiam
  • ocârmuirăm
  • ocârmuiserăm
  • ocârmuisem
a II-a (voi)
  • ocârmuiți
(să)
  • ocârmuiți
  • ocârmuiați
  • ocârmuirăți
  • ocârmuiserăți
  • ocârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ocârmuiesc
(să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuiau
  • ocârmui
  • ocârmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otcârmui
  • otcârmuire
  • otcârmuit
  • otcârmuitu‑
  • otcârmuind
  • otcârmuindu‑
singular plural
  • otcârmuiește
  • otcârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otcârmuiesc
(să)
  • otcârmuiesc
  • otcârmuiam
  • otcârmuii
  • otcârmuisem
a II-a (tu)
  • otcârmuiești
(să)
  • otcârmuiești
  • otcârmuiai
  • otcârmuiși
  • otcârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • otcârmuiește
(să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuia
  • otcârmui
  • otcârmuise
plural I (noi)
  • otcârmuim
(să)
  • otcârmuim
  • otcârmuiam
  • otcârmuirăm
  • otcârmuiserăm
  • otcârmuisem
a II-a (voi)
  • otcârmuiți
(să)
  • otcârmuiți
  • otcârmuiați
  • otcârmuirăți
  • otcârmuiserăți
  • otcârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • otcârmuiesc
(să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuiau
  • otcârmui
  • otcârmuiseră
ocârmâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocârmuire, ocârmuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Organ de conducere, de administrație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: guvern
      • format_quote N-a mai avut încredere nici în liniște, nici în belșug, nici în statornicie și nici mai ales în oamenii ocîrmuirii, pe care îi vedea mai ales la strîngerea birului. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
      • format_quote El prin ocîrmuire îndată ne-ar urmări și ne-ar prinde. BOLINTINEANU, O. 403. DLRLC
etimologie:
  • vezi ocârmui DEX '98 DEX '09

ocârmui, ocârmuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.