14 definiții pentru ocupantă
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr occupant.
ocupant, ~ă smf [At: OȚETEA, T. V. 322 / V: (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: fr occupant] 1-2 (Mpl) (Armată sau) trupă care ia în stăpânire o țară, un teritoriu, un oraș străin etc. Si: ocupator (1-2). 3 Persoană care face parte din această armată Si: ocupator (3). 4-5 (Pex) Persoană care (are sau) ia temporar în posesiune ceva Si: ocupator (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Persoană, forță armată etc. care ia în stăpînire un teritoriu sau un oraș străin. Poporul [romîn] mocnea de ură împotriva ocupanților hitleriști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 347. ◊ (Adjectival) Putere ocupantă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCUPANT, -Ă s.m. și f. Persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc. ♦ (P. ext.) Cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva. [Cf. fr. occupant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCUPANT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCUPANT1 ~tă ( ~ți, ~te) Care ocupă cu armele o țară sau un teritoriu străin. Armată ~tă. /<fr. occupant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCUPANT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, făcând parte din populația unei țări, ocupă un teritoriu străin; cotropitor. /<fr. occupant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ocupánt, -ă adj. (lat. óc-cupans, -ántis). Care ocupă, care se află în posesiunea unuĭ lucru: lucrurile fără stăpîn îs ale primuluĭ ocupant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocupantă s. f., pl. ocupante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocupant adj. m., s. m., pl. ocupanți; adj. f., s. f. ocupantă, pl. ocupante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ocupant adj. m., s. m., pl. ocupanți; adj. f., s. f. ocupantă, pl. ocupante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCUPANT s., adj. v. cuceritor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCUPANT s., adj. cuceritor, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ocupant, ocupanțisubstantiv masculin ocupantă, ocupantesubstantiv feminin
- 1. Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cotropitor cuceritor
- Putere ocupantă. DLRLC
- 1.1. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ocupator
- Poporul [român] mocnea de ură împotriva ocupanților hitleriști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 347. DLRLC
-
-
etimologie:
- occupant DEX '09 DEX '98 DN