opțiuni
  • info

16 definiții pentru ocupant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr occupant.

ocupant, ~ă smf [At: OȚETEA, T. V. 322 / V: (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: fr occupant] 1-2 (Mpl) (Armată sau) trupă care ia în stăpânire o țară, un teritoriu, un oraș străin etc. Si: ocupator (1-2). 3 Persoană care face parte din această armată Si: ocupator (3). 4-5 (Pex) Persoană care (are sau) ia temporar în posesiune ceva Si: ocupator (4-5).

OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant.

OCUPANT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Persoană, forță armată etc. care ia în stăpînire un teritoriu sau un oraș străin. Poporul [romîn] mocnea de ură împotriva ocupanților hitleriști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 347. ◊ (Adjectival) Putere ocupantă.

OCUPANT, -Ă s.m. și f. Persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc. ♦ (P. ext.) Cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva. [Cf. fr. occupant].

OCUPANT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant)

OCUPANT1 ~tă ( ~ți, ~te) Care ocupă cu armele o țară sau un teritoriu străin. Armată ~tă. /<fr. occupant

OCUPANT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, făcând parte din populația unei țări, ocupă un teritoriu străin; cotropitor. /<fr. occupant

ocupant m. care ocupă, care s’află în posesiune: primul ocupant.

*ocupánt, -ă adj. (lat. óc-cupans, -ántis). Care ocupă, care se află în posesiunea unuĭ lucru: lucrurile fără stăpîn îs ale primuluĭ ocupant.

ocupand, ~ă sm vz ocupant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocupant adj. m., s. m., pl. ocupanți; adj. f., s. f. ocupantă, pl. ocupante

!ocupant adj. m., s. m., pl. ocupanți; adj. f., s. f. ocupantă, pl. ocupante

ocupant s. m., pl. ocupanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCUPANT s., adj. v. cuceritor.

OCUPANT s., adj. cuceritor, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.)

Intrare: ocupant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocupant
  • ocupantul
  • ocupantu‑
plural
  • ocupanți
  • ocupanții
genitiv-dativ singular
  • ocupant
  • ocupantului
plural
  • ocupanți
  • ocupanților
vocativ singular
  • ocupantule
  • ocupante
plural
  • ocupanților
ocupand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocupant, ocupanțisubstantiv masculin
ocupantă, ocupantesubstantiv feminin

  • 1. adesea (și) adjectival Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cotropitor cuceritor
    • format_quote Putere ocupantă. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ocupator
      • format_quote Poporul [român] mocnea de ură împotriva ocupanților hitleriști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 347. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.