3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.

OCULTA, ocultez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. (Astron.) A suferi o ocultație. 2. A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. 3. A ascunde vederii, a face să dispară. 4. Fig. A ascunde ceva, a trece sub tăcere; a disimula. – Din fr. occulter.

ocult, ~ă [At: HELIADE, O. I, 326 / Pl: ~lți, ~e / E: fr occulte] 1 a Care aparține ocultismului Si: ocultist (3), ocultistic (1). 2 a Privitor la ocultism Si: ocultist (4), ocultistic (2). 3 a De ocultism Si: ocultist (5), ocultistic (3). 4 a Tainic. 5 av Pe ascuns.

OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.

OCULT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care admite ocultismul, care se bazează pe ocultism, care se referă la ocultism. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195.

OCULT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].

OCULT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)

OCULTA vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter)

OCULT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte

ocult a. ascuns, ce se produce într’un mod misterios: putere ocultă; științe oculte, pretinse științe cari rămâneau ascunse mulțimii, ca astrologia, magia, alhimia.

*ocúlt, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-cúlere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Științe oculte, pretinse științe care nu eraŭ știute de mulțime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanția, spiritizmu ș. a. S. f. Un grup de sectari din partidu liberal, numit așa de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. În mod ocult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte

oculta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. ocultez, 3 ocultea; conj. prez. 1 sg. să ocultez, 3 să oculteze

ocult adj. m., pl. oculți; f. ocultă, pl. oculte

*oculta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 ocultea

ocult adj. m., pl. oculți; f. sg. ocultă, pl. oculte

oculta vb. ind. prez. 3 sg. ocultea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCULT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.

OCULT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.)

Intrare: ocultă
ocultă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocult
ocult adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocult
  • ocultul
  • ocultu‑
  • ocultă
  • oculta
plural
  • oculți
  • oculții
  • oculte
  • ocultele
genitiv-dativ singular
  • ocult
  • ocultului
  • oculte
  • ocultei
plural
  • oculți
  • oculților
  • oculte
  • ocultelor
vocativ singular
plural
Intrare: oculta
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oculta
  • ocultare
  • ocultat
  • ocultatu‑
  • ocultând
  • ocultându‑
singular plural
  • ocultea
  • ocultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocultez
(să)
  • ocultez
  • ocultam
  • ocultai
  • ocultasem
a II-a (tu)
  • ocultezi
(să)
  • ocultezi
  • ocultai
  • ocultași
  • ocultaseși
a III-a (el, ea)
  • ocultea
(să)
  • oculteze
  • oculta
  • ocultă
  • ocultase
plural I (noi)
  • ocultăm
(să)
  • ocultăm
  • ocultam
  • ocultarăm
  • ocultaserăm
  • ocultasem
a II-a (voi)
  • ocultați
(să)
  • ocultați
  • ocultați
  • ocultarăți
  • ocultaserăți
  • ocultaseți
a III-a (ei, ele)
  • ocultea
(să)
  • oculteze
  • ocultau
  • oculta
  • ocultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocult, ocultăadjectiv

  • 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist, ocultistic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. DLRLC
    • format_quote Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. DLRLC
    • 1.1. Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. DEX '09 MDN '00
  • 2. Ascuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195. DLRLC
etimologie:

oculta, ocultezverb

  • 1. livresc astronomie A suferi o ocultație. DEX '09
  • 2. livresc A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. DEX '09
  • 3. livresc A ascunde vederii, a face să dispară. DEX '09 MDN '00
  • 4. livresc figurat A ascunde ceva, a trece sub tăcere. DEX '09 MDN '00
    sinonime: disimula
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.