oculátă (oculáție), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oculá, oculéz, vb. I (reg.) a altoi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink