oculație¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: lat oculatio, -onis] (Jur; Trs; ltî) Descindere a magistratului la fața locului pentru examinarea personală a unui fapt.

oculație² sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ 59/4 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: ger Okulation] (Înv) 1 Sistem de altoire care constă în dezlipirea unui mugure de pe un lăstar și introducerea lui într-o tăietură făcută în scoarța portaltoiului. 2 Vaccinare.

OCULAȚIE s.f. Sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja portaltoiului. [Gen. -iei. / cf. fr. oculation, germ. Okulation].

OCULAȚIE s. f. sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja partaltoiului. (< germ. Okulation)

OCULAȚIE ~i f. Mod de altoire cu ajutorul unui mugure, desprins de planta-mamă cu o porțiune de lemn și coajă, ce se introduce sub coaja plantei altoite. [G.-D. oculației] /<germ. Okulation

oculațiune¹ sf vz oculație¹

oculațiune² sf vz oculație²

oculație (desp. -ți-e) s. f., art. oculația (desp. -ți-a), g.-d. art. oculației; pl. oculații, art. oculațiile (desp. -ți-i-)

oculație (-ți-e) s. f., art. oculația (-ți-a), g.-d. art. oculației; pl. oculații, art. oculațiile (-ți-i-)

oculație s. f. (sil. -ți-e), art. oculația (sil. -ți-a), g.-d. art. oculației; pl. oculații, art. oculațiile (sil. -ți-i-)

oculație, oculații, s.f. (înv.) 1. altoire. 2. vaccinare, inoculație.

OCULAȚIE¹ s. f. (Jur.; latinism învechit, Transilv.) Descindere (a magistratului) la fața locului pentru examinarea personală a unui fapt. Cf. alexi, w. – Pl.: oculații. – Și: oculațiune s. f. gheție, r. ,m., alexi, w. – Din lat. med. oculatio, -onis.

OCULAȚIE² s. f. (Ȋnvechit) 1. Sistem de altoire care constă în deslipirea unui mugure de pe un lăstar și introducerea lui într-o tăietură făcută în scoarța port-altoiului. Cf. gheție, r. m. Frăgarii cei crescuți prin oculație au prin oltoit să-i aducem la mai bun feliu. Inv, frăg. 23/15, Cf. i. CIHAC; i. n, 275. 2. Vaccinare, inoculație. Oculațiia adecă altuirea vărsatului. învățătură, 59/4. – Pl.: oculații. – Și: oculațiune s. f. gheție, r. m. – Din germ. Okulation.