octopetal, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr octopétale] (Bot) Cu opt petale.

OCTOPETAL, -Ă adj. (Bot.; despre corole) Cu opt petale. [Cf. fr. octopétale, gr. okto – opt, petalon – frunză].

OCTOPETAL, -Ă adj. (despre corole) cu opt petale. (< fr. octopétale)

octopetal adj. m., pl. octopetali; f. sg. octopetală, pl. octopetale

OCTO- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. odo-, it. id., engl. id., germ. okto- > rom. octo-. □ ~cer (v. -cer₁), adj., care are opt coarne sau tentacule; ~dactil (v. -dactil), adj., cu opt degete; ~fil (v. -fil₂), adj., compus din opt frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu opt laturi; ~petal (v. -petal), adj., cu opt petale libere; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are opt picioare sau opt tentacule. 2. s. n. pl., Ordin de moluște cefalopode care au în jurul capului opt tentacule; ~sperm (v. -sperm), adj., cu opt semințe; ~spor (v. -spor), adj., care prezintă opt spori; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze) care este dispus pe opt rînduri longitudinale; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu avînd fațada decorată cu opt coloane; sin. octastil; ~stom (v. -stom), adj., cu opt orificii.

Dryas octopetala L. Specie care înflorește vara. Flori albe, mari, solitare, de obicei cu 8 petale albe, stamine numeroase, galbene. Mic arbust peren, cca 15 cm înălțime, tulpină culcată, maro. Frunze mici, lobate, persistente, coriacee, alterne, eliptice sau oblong-ovate verzi-închis-lucioase pe partea superioară, albe-tomentoase pe cea inferioară, crenate pe margini, însoțite de stipele caduce. Fructe, achene.