octo- [At: DN³ / V: oct~, octa~ / E: fr, it octo-] Element prim de compunere savantă, având semnificația „opt”.

OCTO- Element prim de compunere savantă, avînd semnificația „opt”. [Var. oct-, octa-. / < fr., it. octo-, cf. lat. octo, gr. okto].

OCT(O)-/OCTA- elem. „opt, de opt ori”. (< fr. oct/o/-, octa-, lat. octo, gr. okto)

oct- ec vz octo-

octa- ec vz octo-

OCT- v. octo-.

OCTA- v. octo-.

OCTO- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. odo-, it. id., engl. id., germ. okto- > rom. octo-. □ ~cer (v. -cer₁), adj., care are opt coarne sau tentacule; ~dactil (v. -dactil), adj., cu opt degete; ~fil (v. -fil₂), adj., compus din opt frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu opt laturi; ~petal (v. -petal), adj., cu opt petale libere; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are opt picioare sau opt tentacule. 2. s. n. pl., Ordin de moluște cefalopode care au în jurul capului opt tentacule; ~sperm (v. -sperm), adj., cu opt semințe; ~spor (v. -spor), adj., care prezintă opt spori; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze) care este dispus pe opt rînduri longitudinale; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu avînd fațada decorată cu opt coloane; sin. octastil; ~stom (v. -stom), adj., cu opt orificii.

OCTA- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. octa-, engl. id., germ. okta- > rom. octa-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu opt fețe; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~mer (v. -mer), adj., format din opt părți sau fragmente; ~stil (v. -stil), s. n., octostil*.