octavă sf [At: ȘINCAI, HR I, 330/29 / Pl: ~ve / E: lat octavus, -a, -um, it ottava, ger Oktave, fr octave] 1 (Înv; lpl) Perioadă de opt zile înaintea unei sărbători însemnate. 2 (Muz) Interval într-o gamă diatonică cuprinzând opt note consecutive. 3 Strofă de opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită de obicei în poezia italiană, spaniolă și portugheză.

OCTAVĂ, octave, s. f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzînd opt note consecutive. În arpegiul «do-mi-sol-do», intervalul dintre primul «do» și ultimul «do» alcătuiește o octavă.

OCTAVĂ s.f. 1. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive. 2. Strofă alcătuită din opt versuri. 3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [< fr. octave, cf. lat. octava – a opta].

OCTAVĂ s. f. 1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată. 2. strofă de opt versuri. 3. a opta poziție de apărare la scrimă. (< fr. octave, lat. octaval)

OCTAVĂ ~e f. 1) Treapta a opta a gamei diatonice de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde opt trepte ale scării muzicale. 3) Parte a scării muzicale temperate formată din șapte trepte diatonice sau douăsprezece sunete cromatice, de la „do” până la „si” inclusiv. 4) Strofă compusă din opt versuri. /<fr. octave

octavă f. 1. stanță de opt versuri: epopea lui Tasso e scrisă în octave; 2. Muz. intervalul de opt grade.

*octavă f., pl. e (fr. octave, d. lat. octava, fem. d. octavus, al optulea). Stanță de opt versurĭ: epopeĭa luĭ Tasso e scrisă în octave. Muz. Interval de opt grade (de ex., de la un do la altu. V. octoih). O pozițiune a spadeĭ în duel.

octavă s. f., g.-d. art. octavei; pl. octave

octavă s. f., g.-d. art. octavei; pl. octave

octavă s. f., g.-d. art. octavei; pl. octave

octavă (< lat. octavs, „a opta”) 1. Intervalul* muzical care cuprinde opt trepte*. O. se notează cu cifra 8 și poate fi de trei feluri: perfectă, cuprinzând 5 tonuri* și 2 semitonuri* (se notează cu 8); micșorată, curpinzând 4 tonuri și 3 semitonuri (se notează 8-); mărită, cuprinzând 6 tonuri și un semiton (se notează cu 8+). 2. a opta treaptă de la o treaptă dată; are aceeași denumire ca aceasta, însă raportul frecvenței* ei cu prima treaptă este 2/1. 3. O. reprezintă o parte a scării muzicale generale care cuprinde totalul celor 12 sunete diferite (de la nota do la nota si inclusiv, mergând cromatic*). Scara muzicală generală este formată din toate sunetele cuprinse între frecvențele 16,5 Hz și 8.448 Hz (limitele instr. muzicale). Ea este împărțită în nouă o., care primesc denumiri diferite, în ordinea plasării lor pe scara muzicală, de la grav la acut. Denumirile acestor o. diferă în funcție de școala muzicală care le-a emis. Cunoaștem mai multe teoretizări în acest sens: fr., germ., rusă, românească (formulată de I.D. Chirescu după școala it.) ș.a. (V. notarea octavelor).

OCTAVĂ (< fr. octave < lat. octava, a opta) Denumită și octet, strofa alcătuită din 8 versuri, și considerată cea mai lungă strofă. Ex. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă; La noi atîția fluturi sînt Și-atîta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte; La noi sînt cîntece și flori Și lacrimi multe, multe. (O. GOGA, Noi)

notarea octavelor, sistem de individualizare grafică, fără portativ*, a celor 9 octave* ale scării complete a sunetelor* muzicale. O dată admis sau stabilit un asemenea sistem, toate sunetele scării sunt și ele individualizate, purtând semnul grafic al octavei din care fac parte. Lipsind o convenție internațională pentru standardizarea n., cum există pentru sunetul-etalon de acordare (3), (la = 440 Hz*), sistemele utilizate variază de la țară la țară. Alteori, muzicieni și acusticieni din aceeași arie culturală folosesc sisteme diferite, deși scara muzicală este universal una și aceeași, de unde rezultă confuzii și dificultăți de înțelegere a textelor. Este rațional ca și în muzică și în acustică, cele 9 octave să fie bine la fel denumite și numerotate și anume O₁, O₂, O₃,... O₉. Prin aceasta, cele 10 sunete do (cel de-al 10-lea do fiind ultimul sunet al scării muzicale cu frecvența de 8.372 Hz) vor fi individualizate, în lipsa portativului, prin notațiile do₁, do₂, do₃... do₁₀. Sunetul diapazonului (5) normal va fi deci indexat cu la₅. Principalele sisteme utilizate pentru notarea fără portativ a octavelor scării muzicale complete și a sunetului do din fiecare octavă sunt redate în tabele (STAS 1957/4-74).

regula octavei (fr. règle de l’octave; it. regola dell’ottava), procedeu de armonizare* ce reunește într-o serie de acorduri* mai ales funcțiile* de tonică* și de dominantă* pe scheletul unei game* majore* în urcare și coborâre (există și o serie minori*). Inventată de către theorbistul Maltot, angajat al Operei din Paris, r. avea drept scop realizarea aproape mecanică de către acompaniatori a bașilor (III, 1), sumar sau chiar deloc cifrați*.