14 definiții pentru octaedru
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCTAEDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.
OCTAEDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
octaedru sn [At: EGT 54r / Pl: ~re / E: fr octaèdre] (Mat) Poliedru cu opt fețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCTAEDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe triunghiulare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCTAEDRU s.n. Poliedru cu opt fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaèdre, cf. lat. octaedros, gr. oktoedros].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCTAEDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCTAEDRU ~e n. Poliedru regulat cu opt fețe. [Sil. -dru-] /<fr. octaedre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
octaedru n. Geom. corp solid cu opt fețe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*octaédru n., pl. e (vgr. oktáedros, d. októ, opt, și édra, ședere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt fețe. – Rar m.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
octaedru (desp. -e-dru) s. n., art. octaedrul; pl. octaedre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
octaedru (-e-dru) s. n., art. octaedrul; pl. octaedre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
octaedru s. n. (sil. -dru), art. octaedrul; pl. octaedre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
octaedru (a-e), pl. octaedre
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
octaedru, -dri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OCTA- „opt, de opt ori”. ◊ gr. okto „opt” > fr. octa-, engl. id., germ. okta- > rom. octa-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu opt fețe; ~gin (v. -gin), adj., cu opt pistile; ~mer (v. -mer), adj., format din opt părți sau fragmente; ~stil (v. -stil), s. n., octostil*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -e-dru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
octaedru, octaedresubstantiv neutru
- 1. Poliedru cu opt fețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- octaèdre DEX '09 DEX '98 DN