opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocrotit, ~ă a [At: IORGA, S. D. X, 12 / Pl: ~iți, ~e / E: ocroti] (Rar) 1 Protejat. 2 Ajutat. 3 Adăpostit.

OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.

OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.

ocroti [At: HERODOT (1645), 492 / Pzi: ~tesc / E: slv окротити, оукротити] 1 vt A apăra. 2 vt A proteja. 3 vr (Înv) A se adăposti.

OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.

A OCROTI ~esc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti

ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi].

ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocroti (a ~) (desp. o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, 3 sg. ocrotește, imperf. 1 ocroteam; conj. prez. 1 sg. să ocrotesc, 3 să ocrotească

ocroti (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 să ocrotească

ocroti vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 sg. și pl. ocrotească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCROTIT adj. 1. v. ajutat. 2. v. adăpostit.

OCROTIT adj. 1. ajutat, ajutorat, protejat, sprijinit, susținut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.) 2. adăpostit, apărat, ferit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.)

OCROTI vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.

OCROTI vb. 1. a apăra, a feri, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocroti (ocrotesc, ocrotit), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).

Intrare: ocrotit
ocrotit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocrotit
  • ocrotitul
  • ocrotitu‑
  • ocrotită
  • ocrotita
plural
  • ocrotiți
  • ocrotiții
  • ocrotite
  • ocrotitele
genitiv-dativ singular
  • ocrotit
  • ocrotitului
  • ocrotite
  • ocrotitei
plural
  • ocrotiți
  • ocrotiților
  • ocrotite
  • ocrotitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ocroti
  • silabație: o-cro-ti info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocroti
  • ocrotire
  • ocrotit
  • ocrotitu‑
  • ocrotind
  • ocrotindu‑
 singular plural
  • ocrotește
  • ocrotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocrotesc
 (să)
  • ocrotesc
  • ocroteam
  • ocrotii
  • ocrotisem
a II-a (tu)
  • ocrotești
 (să)
  • ocrotești
  • ocroteai
  • ocrotiși
  • ocrotiseși
a III-a (el, ea)
  • ocrotește
 (să)
  • ocrotească
  • ocrotea
  • ocroti
  • ocrotise
plural I (noi)
  • ocrotim
 (să)
  • ocrotim
  • ocroteam
  • ocrotirăm
  • ocrotiserăm
  • ocrotisem
a II-a (voi)
  • ocrotiți
 (să)
  • ocrotiți
  • ocroteați
  • ocrotirăți
  • ocrotiserăți
  • ocrotiseți
a III-a (ei, ele)
  • ocrotesc
 (să)
  • ocrotească
  • ocroteau
  • ocrotiră
  • ocrotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocroti, ocrotescverb

  • 1. A lua sub paza sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajuta apăra proteja sprijini
    • format_quote Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. DLRLC
    • format_quote Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. DLRLC
    • format_quote Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. DLRLC
    • format_quote poetic Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. DLRLC
    • format_quote poetic În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A se apăra. DLRLC
      • format_quote După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.