3 definiții pentru ocrotință
Explicative DEX
ocrotință sf [At: (a. 1764) IORGA S. D. VI, 162 / Pl: ~țe / E: ocroti + -ință] 1-4 (Înv) Ocrotire (1-4).
OCROTINȚĂ, ocrotințe, s. f. (Învechit) Ocrotire. Care... pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 272.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCROTINȚĂ, ocrotințe, s. f. (Înv.) Ocrotire. – Din ocroti + suf. -ință.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: ocrotință
ocrotință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocrotință, ocrotințesubstantiv feminin
- 1. Ocrotire. DLRLC DLRMsinonime: ocrotire
- Care... pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 272. DLRLC
-
etimologie:
- ocroti + -ință. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.