4 definiții pentru ocratare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocratare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: fr ocratation] Procedeu de tratare a betonului cu tetraflorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi.
OCRATARE s.f. Procedeu de tratare a betonului cu tetraflorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi. [Cf. fr. ocratation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCRATARE s. f. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi. (după fr. ocratation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocratare s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ocratare
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocrataresubstantiv feminin
- 1. Procedeu de tratare a betonului cu tetraflorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi. DN
etimologie:
- ocratation DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.