ocolnică sf [At: (a. 1734) IORGA, S. D. XII, 225 / V: (reg) ocolnic sn / Pl: ~ice și ~ici / E: ocol + -nic] (Înv) 1 Hartă topografică pe care sunt indicate hotarele unei moșii. 2 Întindere a unei moșii. 3 (Ccr) Moșie.

†OCOLNICĂ (pl. -ce) sf. Planul unei moșii sau unui sat, carte de alegerea hotarelor.

ocolnic sn vz ocolnică

ocolnică (ocolniță), ocolnice (ocolnițe), s.f. (reg.) hartă topografică având indicate hotarele și cuprinsul unei moșii.

OCOLNICĂ s. f. (Învechit) Hartă topografică pe care sînt indicate hotarele și cuprinsul unei moșii. Am găsăt și ocolnica cea veache a moșiii Jupîneștilor (a. 1734). iorga, s. d. xii, 225. ♦ Întindere, cuprins al unei moșii; moșie. Dupre pietrile hotare ocolnica moșiei Stignița este cu mult mai mare decît se stăpînește astăzi. i. ionescu, m. 655. N-au fost trecute [pogoanele] nici în ocolnica Gubăucii, nici într-a Suharului. plopșor, c. 68. – PI.: ocolnice și ocolnici. – Și: ocolnic s. n. i. golescu, c. – Ocol + suf. -nic.