2 definiții pentru ocolitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocolitură sf [At: CONV. LIT. II, 344 / Pl: ~ri / E: ocoli + ~(i)tură] (Rar) 1 (Îvp) Împrejmuire. 2 Ocolire (3).
ocolitúră f., pl. ĭ. Merg în ocol: a ajuns după multe ocoliturĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ocolitură
ocolitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||