2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
OCOLITOR, -OARE, ocolitori, -oare, adj. Care ocolește. – Ocoli + suf. -tor.
ocolitor, ~oare [At: ȘEZ IV, 153 / Pl: ~ri, ~oare / E: ocoli + -tor] 1 a Care ocolește (8-9). 2 sf (Reg) Tip de țesătură nedefinit mai îndeaproape. 3 sf (Reg) Haină țărănească pentru femei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ocolitor adj. m., pl. ocolitori; f. sg. și pl. ocolitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*ocolitor adj. m., pl. ocolitori; f. sg. și pl. ocolitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
OCOLITOR adj. ocolit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCOLITOR adj. înconjurător, ocolit. (Un drum ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OCOLITOR, -OARE adj., s. f. 1. adj. Care ocolește (II I), care înconjură. (Substantivat) Trimete un băiat... de ocolește casa pănă de trei ori... vine din nou ocolitoru și întreabă. șez. iv, 153. 2. s. f. (Regional) Numele unei țesături (h v 17), al unei haine țărănești pentru femei (ib. 112). Șorț, pestelcă... ocolitoare. ib. 17. – PI.: ocolitori, -oare. – Ocoli + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Iuliana Ciocan
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ocolitor, ocolitoareadjectiv
- 1. Care ocolește. DEX '09sinonime: ocolit înconjurător
etimologie:
- Ocoli + -tor. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.