ocolaș¹ sm [At: (a. 1773) URICARIUL, I, 23 / Pl: ~i / E: ocol + -aș] (Iuz) 1 Conducător administrativ al unui ocol (13-14). 2 Încasator de impozite. 3 Locuitor al unui ocol (13-14).

ocolaș² sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 69^r/30 / Pl: ~e / E: ocol + -aș] 1-2 (Șhp) Îngrăditură (mică). 3 Staul. 4-5 (Șhp) Curte (mică).

OCOLAȘ² (pl. -șe) sn. dim. OCOL: a rădicat un ~ numai de frunziș (SB.); Am un ~ Plin de iepurași (GOR.), ghicitoare despre „gură”.

OCOLAȘ¹ sm. ⏲ ‡Subprefect, administratorul unui ocol.

OCOLAȘ¹, ocolași s. m. (Ieșit din uz) Căpetenia, conducătorul administrativ al unui ocol (6). Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.

OCOLAȘ ², ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.

OCOLAȘ ~i m. ist. Conducător administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~aș

ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova).

ocoláș m. (d. ocol și suf. ung. aș). Vechĭ. Suprefect.

OCOL (pl. -oale) sn. 1 Drum ce face cineva cînd nu urmează calea dreaptă sau cea mai scurtă, înconjur : porumbelul... fără nici un ~ veni și se puse drept pe capul băiatului (ISP.) ¶ 2 Drum, călătorie de jur împrejur: a făcut ~ul pămîntului; a da ~, a ocoli, a merge de jur împrejur: se ducea adesea prin grădină, da ~ mărului și tot plănuia (ISP.) ¶ 3 Îngrăditură pentru vite: șuri și ocoale pentru boi și vaci (CRG.); a făcut ficiorul un ~ bun și tare și bine îngrădit și a închis într’însul doi bivoli (SB.) ¶ 4 Mold. Trans. Maram. Bătătură, curte, ogradă ¶ 5 ⏲ ⚖️ ‡Plasă, plaiu (veche împărțire administrativă a județelor); (astăzi) circumscripție judiciară: judecător de ~; judecătorie de ~ [vsl. okolŭ].

ocolaș² (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș¹ (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocolași

ocolaș¹ (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocolași

ocolaș² (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocolașe

ocolaș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocolași

ocolaș (ocol mic) s. n., pl. ocolașe

OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.

OCOLAȘU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolașu Mare. Alt.: 1.712 m.

ocolaș, ocolași, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).

OCOLAȘ² s. n. Diminutiv al lui ocol. 1. Îngrăditură. Cf. ocol (I 3). Feace un ocolaș mitiutel de nește pietri săci. dosoftei,v. s. februarie 69^r/30. 2. Staul. Cf. ocol (I 4). Cei doi frați mai cuminți și-au făcut niște ocoale frumoase de răzlogi..., dară Pepelea au rădicat un ocolaș numai de frunziș. sbiera, p. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). șez. iv, 106, cf. gorovei, c. 132, pascu, c. 72. 3. Curte. Cf. ocol (I 5). Bădiță, din capul tău Margă sîngele părău Pe vale și pe hăgău Și prin ocolașu meu. reteganul, tr. 134. N-ai atlta ocolaș Cît ar pașie-un purcelaș. bîrlea, c. p. 33. – PI.: ocolașe. – Ocol + suf. -aș.