2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
OCNIRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.
OCNIRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocnire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: ocnă] Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocni vi [At: LM / Pzi: ~nesc / E: ocnă] (Nob) 1 A lucra în ocnă (7). 2 A sta la ocnă (11). 3 A fi condamnat la muncă silnică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ocnire s. f., g.-d. art. ocnirii; pl. ocniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocnire s. f., g.-d. art. ocnirii; pl. ocniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocnire s. f., g.-d. art. ocnirii; pl. ocniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ocni, ocnesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra în ocnă. 2. a sta la ocnă condamnat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OCNI vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) 1. A lucra în ocnă (II 1). LM. 2. A sta la ocnă (II 2), a fi condamnat la muncă silnică. cf. lm. E un mișel, Și lasă-l că-i ocnit! coșbuc, p. i, 270. – prez. ind.: ocnesc. – v. ocnă.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Priscila Dănăilă
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
ocnire, ocnirisubstantiv feminin
- 1. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- ocnă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.