OCNÍRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ocníre s. f., g.-d. art. ocnírii; pl. ocníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocní, ocnésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra în ocnă. 2. a sta la ocnă condamnat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink