OCLUSÍV ~ă (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articulează printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OCLUSÍV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink