ocioc sm [At: ANON. CAR. / V: ~ogi smp / Pl: ~oci / E: mg ocsúc] 1 (Olt; Trs; mpl) Știulete de porumb slab dezvoltat cu boabe foarte rare. 2 (Olt; Trs; mpl) Știulete desfăcut de boabe. 3 (Olt; Trs; mpl) Tuleu de porumb. 4 (Olt; Trs; mpl) Paie. 5 (Olt; lpl) Vrejuri și păstăi care rămân după ce au fost scoase boabele de fasole sau de mazăre. 6 (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac boabele de porumb de pe știulete.

ociogi smp vz ocioc

ocioc (ociog), ocioci (ociogi), s.m. (reg.) 1. știulete de porumb slab dezvoltat. 2. vrejuri de fasole.

OCIOC s. m. 1. (Prin Olt. și sud-vestul Transilv.; mai ales la pl.) Știulete de porumb slab dezvoltat (cu boabe foarte rare) (alr ii 5135/848, ib. 5147/848, lexic reg. 37); știulete desfăcut de boabe (a iii 18); tuleu care rămîne pe porumbiște (a iv 5). ♦ (Învechit, rar) Paie. ANON. CAR. 2. (Prin Olt.; la pl.) Vrejuri și păstăi care rămîn după ce au fost scoase boabele de fasole sau de mazăre; rămășiță. cf. lexic reg. 37. 3. (Regional) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac boabele de porumb de pe știulete (Bănița – Petroșeni). cf. a iii 18. – pl.: ocioci. – Și: ociogi s. m. pl. lexic REG. 37. – cf. magh. ocsúk (pl. lui ocsu).