3 definiții pentru ocinătoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocinătoriu, ~oare smf [At: VARLAAM, C. 178 / Pl: ~ri, ~oare / E: ocină + -tor] (Înv) Moștenitor.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCINĂTORIU s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocinătoriu s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ocinătoriu
ocinătoriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)