4 definiții pentru ocinătoriu
Explicative DEX
ocinătoriu, ~oare smf [At: VARLAAM, C. 178 / Pl: ~ri, ~oare / E: ocină + -tor] (Înv) Moștenitor.
Sinonime
OCINĂTORIU s. v. moștenitor, succesor, urmaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocinătoriu s. v. MOȘTENITOR. SUCCESOR. URMAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OCINĂTORIU, -OARE s. m. și f. (Învechit) Moștenitor, urmaș. Te-au făcut pre tine să-i hii fiiu și ocinătoriu întru împărățiia sa cea de sus. varlaam, c. 178. Nice s-aibă a fi ocinătoriu agonisitii lu[i] ceii trupești aceluia ce nu vru să fie ocinătoriu agonisitei s[u]fl[e]tești. dosoftei, v. s. noiembrie 184v/16. Psalomul lui David pentru ocinătoarea. id. ps. 19/19. – pl.: ocinători, -oare. – Ocină + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Priscila Dănăilă
- acțiuni
Intrare: ocinătoriu
ocinătoriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)