2 intrări
15 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
OCHIȘEL, -EA, -ICĂ adj. v. ocheșel.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OCHIȘEL, -EA, -ICĂ adj. v. ocheșel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocheșel, ~ea [At: F (1874), 101 / V: (reg) ~hișel / Pl: ~ei, ~ele / E: oacheș + -el, -ea] 1-10 a (Șhp) Oacheș (1-4, 18). 11 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sfa Melodie după care se execută acest dans. 13 sf (Bot; reg; lpl) Crăiță (Tagetes erecta). 14 sf (Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium Ajacis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ochișel, ~ea, ~ică sf, a vz ocheșel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. 1. v. oacheș (1). Nimeni nu putea, Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheșei. TEODORESCU, P. P. 500. Dorul nalbei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. 2. v. oacheș (2). ◊ (Substantivat) Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. – Variantă: ochișel, -ea (ALECSANDRI, P. P. 388, ȘEZ. III 242, TEODORESCU, P. P. 146) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCHIȘEL, -EA adj. v. ocheșel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșică, pl. ocheșele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșea/ocheșică, pl. ocheșele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocheșel adj. m., pl. ocheșei; f. sg. ocheșea/ ocheșică, pl. ocheșele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocheșel, -șică; -șei, -șele.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ocheșei s. pl. v. SURGUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ochișea, adj. – v. oacheș („oaie cu pete în jurul ochilor”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ochișea, adj. – v. oacheș.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A72) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A72) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ocheșel, ocheșeaadjectiv
- 1. Diminutiv al lui oacheș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nimeni nu putea, Făr’ d-un Ciupăgel, La chip ocheșel. TEODORESCU, P. P. 500. DLRLC
- Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. DLRLC
- Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. DLRLC
-
etimologie:
- Oacheș + sufix -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09