opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

OCHEȘELE s. f. pl. (Bot.) Crăiță (I 1), vîzdoage. În locul tufelor de busuioc și de ocheșele crescuseră mărăcini și lobodă. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: ochișele (HODOȘ, P. P. 82) s. f. pl.

OCHEȘELE f. pl. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, puternică, cu frunze penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător. 2) Floarea acestei plante. /oacheș + suf. ~ele

ocheșele f. pl. Bot. văzdoage. [Lit. ochișori: cf. fr. oeillet, garoafă].

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

OCHIȘEL, -EA, -ICĂ adj. v. ocheșel.

OCHIȘEL, -EA, -ICĂ adj. v. ocheșel.

ocheșel, ~ea [At: F (1874), 101 / V: (reg) ~hișel / Pl: ~ei, ~ele / E: oacheș + -el, -ea] 1-10 a (Șhp) Oacheș (1-4, 18). 11 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sfa Melodie după care se execută acest dans. 13 sf (Bot; reg; lpl) Crăiță (Tagetes erecta). 14 sf (Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium Ajacis).

ochișel, ~ea, ~ică sf, a vz ocheșel

OCHEȘEL (f. -șea, -șică) I. adj. dim. OACHEȘ: o ocheșică destul de frumoasă și durdulie (DLVR.). II. OCHEȘICĂ sf. 1 🐑 Nume dat unei oi oacheșe 2 pl. OCHEȘELE 🌿 👉 VÎZDOAGĂ.

OCHIȘELE sf. pl. 🌿 = VÎZDOAGĂ1: Vin'la noi la sărbători, Să-ți dea doica două flori, Bosioc și ~ (NOV.) [👉 OCHEȘEL].

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. 1. v. oacheș (1). Nimeni nu putea, Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheșei. TEODORESCU, P. P. 500. Dorul nalbei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. 2. v. oacheș (2). ◊ (Substantivat) Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. – Variantă: ochișel, -ea (ALECSANDRI, P. P. 388, ȘEZ. III 242, TEODORESCU, P. P. 146) adj.

OCHIȘEL, -EA adj. v. ocheșel.

OCHIȘELE s. f. pl. v. ocheșele.

ocheșeá și -șícă f., pl. șele (dim. d. oacheș, oacheșă). Nord. Crăiță.

Ortografice DOOM

ocheșele (plantă) s. f. pl.

ocheșele (plantă) s. f. pl., art. ocheșelele

ocheșele (bot.) s. f. pl.

!ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșea/ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel adj. m., pl. ocheșei; f. sg. ocheșea/ ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel, -șică; -șei, -șele.

Sinonime

OCHEȘELE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.

ocheșele s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

ocheșei s. pl. v. SURGUCI.

Intrare: ocheșele
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • ocheșele
  • ocheșelele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • ocheșele
  • ocheșelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • ochișele
  • ochișelele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • ochișele
  • ochișelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ocheșel
ocheșel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelul
  • ocheșelu‑
  • ocheșică
  • ocheșica
plural
  • ocheșei
  • ocheșeii
  • ocheșele
  • ocheșelele
genitiv-dativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelului
  • ocheșele
  • ocheșelei
plural
  • ocheșei
  • ocheșeilor
  • ocheșele
  • ocheșelelor
vocativ singular — —
plural — —
ocheșel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A69)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelul
  • ocheșelu‑
  • ocheșea
  • ocheșeaua
plural
  • ocheșei
  • ocheșeii
  • ocheșele
  • ocheșelele
genitiv-dativ singular
  • ocheșel
  • ocheșelului
  • ocheșele
  • ocheșelei
plural
  • ocheșei
  • ocheșeilor
  • ocheșele
  • ocheșelelor
vocativ singular — —
plural — —
ochișel adjectiv
adjectiv (A72)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ochișel
  • ochișelul
  • ochișelu‑
  • ochișea
  • ochișică
  • ochișeaua
  • ochișica
plural
  • ochișei
  • ochișeii
  • ochișele
  • ochișelele
genitiv-dativ singular
  • ochișel
  • ochișelului
  • ochișele
  • ochișelei
plural
  • ochișei
  • ochișeilor
  • ochișele
  • ochișelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocheșele, ocheșelesubstantiv feminin plural

  • 1. botanică Crăiță, vâzdoagă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: crăiță vâzdoagă
    • format_quote În locul tufelor de busuioc și de ocheșele crescuseră mărăcini și lobodă. CONTEMPORANUL, VI 105. DLRLC
etimologie:
  • ocheșel dexonline

ocheșel, ocheșicăadjectiv

  • 1. rar Diminutiv al lui oacheș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nimeni nu putea, Făr’ d-un Ciupăgel, La chip ocheșel. TEODORESCU, P. P. 500. DLRLC
    • format_quote Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. DLRLC
etimologie:
  • Oacheș + -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.