OCHEȘÉLE f. pl. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, puternică, cu frunze penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător. 2) Floarea acestei plante. /oacheș + suf. ~ele
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCHEȘÉLE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocheșéle (bot.) s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ocheșél adj. m., pl. ocheșéi; f. sg. ocheșeá/ ocheșícă, pl. ocheșéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink