ocenie sf vz ucenie

†OCENIE sf. 🎖️ Instrucție; exercițiu militar, mustră: p’atunci nu era ~ care învăța militarii mustra cu pușca (GR.-N.); l-a mustruluit mai abitir ca la ~ (R.-COD.) [rus. učenie].

OCENIE, ocenii, s. f. (Rusism înv.) Exerciții militare, instrucție. – Rus učenije.

océnie, V. ucenie.

oceanie² sf vz ucenie

ucenie sf [At: (sec. XVI-XVII) TEXTE ROM. (XVI), 409 / V: oc~, oceanie / Pl: ~ii / E: slv оучениѥ] (îrg) 1 Instrucție ostășească Si: (îvp) mustră¹ (1). 2 Exercițiu militar. 3 Teorie, învățătură (în armată).

ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).

OCENIE s. v. instrucție.

ocenie s. v. INSTRUCȚIE.

ucenie s.f. (înv.) învățătură.

OCENIE s. f. v. ucenie.