ocelí, ocelésc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÉL, oceli, s. m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÉL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

océl s. m., pl. océli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

OCÉL (‹ fr.; {s} lat. occellus „ochișor”) s. m. 1. (ZOOL.) Ochi¹ (I 1) elementar constituit dintr-o retină simplă, o îngroșare cuticulară, uneori și cristalin, caracteristic viermilor și artropodelor. 2. (BOT.) Celulă mare din epiderma frunzei adaptată pentru recepționarea luminii. 3. (MINER.) Masă globulară a unui mineral inclus în alt mineral.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink