opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oceli1 vr [At: TODORAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) A se mânia.

oceli2 vr [At: TODORAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: ns cf celi] (Trs; d. flori) A se ofili.

OCEL, oceli, s. m. Ochi1 simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

OCEL, oceli, s. m. Ochi1 simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

ocel sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr ocelle, lat ocellus] (Zlg) Ochi1 (1) simplu, pe care îl au anumite artropode și viermi.

OCEL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].

OCEL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)

OCEL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocel s. m., pl. oceli

ocel s. m., pl. oceli

ocel s. m., pl. oceli

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oceli, ocelesc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.

OCELI- „rotund, inelar”. ◊ L. ocellus „ochi mic” > engl. ocelli- > rom. oceli-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu macule inelare sau oculiforme.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCÉL (< fr.; {s} lat. occellus „ochișor”) s. m. 1. (ZOOL.) Ochi1 (I 1) elementar constituit dintr-o retină simplă, o îngroșare cuticulară, uneori și cristalin, caracteristic viermilor și artropodelor. 2. (BOT.) Celulă mare din epiderma frunzei adaptată pentru recepționarea luminii. 3. (MINER.) Masă globulară a unui mineral inclus în alt mineral.

Intrare: oceli (pref.)
oceli (pref.)
prefix (I7-P)
  • oceli
Intrare: oceli (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oceli
  • ocelire
  • ocelit
  • ocelitu‑
  • ocelind
  • ocelindu‑
 singular plural
  • ocelește
  • oceliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocelesc
 (să)
  • ocelesc
  • oceleam
  • ocelii
  • ocelisem
a II-a (tu)
  • ocelești
 (să)
  • ocelești
  • oceleai
  • oceliși
  • oceliseși
a III-a (el, ea)
  • ocelește
 (să)
  • ocelească
  • ocelea
  • oceli
  • ocelise
plural I (noi)
  • ocelim
 (să)
  • ocelim
  • oceleam
  • ocelirăm
  • oceliserăm
  • ocelisem
a II-a (voi)
  • oceliți
 (să)
  • oceliți
  • oceleați
  • ocelirăți
  • oceliserăți
  • oceliseți
a III-a (ei, ele)
  • ocelesc
 (să)
  • ocelească
  • oceleau
  • oceliră
  • oceliseră
Intrare: ocel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocel
  • ocelul
  • ocelu‑
plural
  • oceli
  • ocelii
genitiv-dativ singular
  • ocel
  • ocelului
plural
  • oceli
  • ocelilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocel, ocelisubstantiv masculin

  • 1. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.