oceí, oceiésc, vb. IV (înv.) a se descuraja, a desnădăjdui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oceí (-ceiésc, ít), vb. refl. – A despera. Sl. otucejati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. (înv.) oceianie (var. o(t)ceaianie), s. f. (desperare), din sl. otucejanije; oceință, s. f. (desperare.)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink