O definiție pentru oceanoplancton
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCEANOPLANCTON s. n. plancton oceanic. (< fr. océano-plancton)
Intrare: oceanoplancton
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
oceanoplanctonsubstantiv neutru
- 1. Plancton oceanic. MDN '00
etimologie:
- océano-plancton MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.