oceanic, ~ă a [At: MARIN, F. 59/33 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr océanique] 1 Care aparține oceanului² (1). 2 Privitor la ocean². 3 Care trăiește în ocean² (1). 4 Asemănător cu oceanul² (1). 5 Ca de ocean².

*OCEANIC adj. 🌍 De ocean, privitor la ocean [fr.]

OCEANIC, -Ă, oceanici, -e, adj. Care ține de ocean, referitor la ocean, de ocean, asemănător cu oceanul. – Pronunțat: -cea-.

OCEANIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique].

OCEANIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus)

OCEANIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de ocean; propriu oceanului. Vas ~. 2) Care trăiește în ocean. Animal ~. 3) Care suferă influența oceanului. Climă ~că. [Sil. -cea-] /<fr. océanique, lat. oceanicus

oceanic a. ce ține de ocean.

*oceánic, -ă adj. (lat. occeánicus). De ocean, al oceanuluĭ: cele maĭ marĭ adîncimĭ oceanice nu ajung la 10,000 de metri, vapor oceanic.

oceanic (desp. -cea-) adj. m., pl. oceanici; f. oceanică, pl. oceanice

oceanic (-cea-) adj. m., pl. oceanici; f. oceanică, pl. oceanice

oceanic adj. m. (sil. -cea-), pl. oceanici; f. sg. oceanică, pl. oceanice

OCEANIC, -Ă adj. 1. Care aparține oceanului², privitor la ocean; care trăiește în ocean. [Masaj] apelor oceanice. marin, f. 59/33, cf. polizu. Oceanicele corpuri [ale nimfelor], ca statuie de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare, eminescu, o. iv, 118, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. 2. Asemănător cu oceanul², ca de ocean. Eu vreau o fetiță, nebună ca tine și cu ochi oceanici, cămnescu, c. n. 242. Oltul... pare să facă parte din marile realități ale acestui spațiu, alături de piscuri, de păduri și de oceanica tălăzuire a munților. bogza, c. o. 84. Pe cerul albastru, oceanic prin vastitatea, neclintirea și adîncimea lui, cîțiva nori albi trec ca niște corăbii de legendă peste crestele munților, zimțuite. contemp. 1953, nr. 359, 1/3. – pl.: oceanici, -ce. – Din fr. océanique, lat. oceanicus,-a,-um.