opțiuni

8 definiții pentru ocop

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocop sn [At: URECHE, ap. LET. I, 172 / V: (reg) ocup / Pl: ~uri / E: pn okop] 1 (Înv) Șanț de apărare Si: tranșee. 2 (Mol) Coviltir.

OCOP s.n. (Mold.) Șanț de apărare, tranșee. Se cunosc ocupurile leșilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sînt ocupuri făcute de Ieși. URECHE. Au intrat în ocop ș-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN, 15r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. okop. Cf. h i n d i c h i u.

ocóp n., pl. urĭ (pol. okop, rus. okóp, sîrb. opkop, d. vsl. kopati, a săpa. V. copcă 2, copie 1, scopesc; căpăluĭesc). Vechĭ. Retranșament, tranșeĭe.

ocup sn vz ocop

OCUP s.n. v. ocop.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCOP s. v. șanț, tranșee.

ocop s. v. ȘANȚ. TRANȘEE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocop (-puri), s. n. – Tranșee. Pol. okop (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Intrare: ocop
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocop
  • ocopul
  • ocopu‑
plural
  • ocopuri
  • ocopurile
genitiv-dativ singular
  • ocop
  • ocopului
plural
  • ocopuri
  • ocopurilor
vocativ singular —
plural —
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ocup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)