ocaziune sf vz ocazie

*OCAZIUNE, OCAZIE sf. 1 Prilej, împrejurare, întîmplare favorabilă pentru săvîrșirea unui lucru: a profita de ~; a căuta ~a; cu ~a venirii mele; Englezii nu lăsară să le scape această ocazie ce le era așa de favorabilă (ODOB.) ¶ 2 Pricină, cauză, motiv: o ~ de ceartă ¶ 3 La ~, la vremea cu prilej, cînd va fi momentul prielnic ¶ 4 De ~, se zice despre lucrurile vechi care se cumpără mai ieftin: mobile de ~ [fr.].

OCAZIUNE s.f. v. ocazie.

ocazi(un)e f. 1. prilej, împrejurare favorabilă: profitați de ocaziune; 2. împrejurare oarecare: a arătat curaj în sute de ocaziuni; 3. cauză: ocaziune de ceartă; la ocaziune, când se prezintă momentul favorabil; de ocaziune, care nu mai e nou și se vinde mai eftin.

*ocaziúne f. (lat. oc-cásio, -ónis, d. casus, caz, și cádere, casum, a cădea). Împrejurare favorabilă, prilej: a profita de ocaziune. Împrejurare, întîmplare, prilej: el s’a distins cu ocaziunea luăriĭ Plevneĭ. Cauză, subĭect, prilej: ocaziune de proces, de ceartă. La ocaziune, cu vre-o ocaziune, la momentu favorabil. Lucru, marfă de ocaziune, marfă maĭ veche (dar încă bună) și ĭeftină pe care o cumperĭ la ocaziune. – Ob. ocázie (rut. rus. okáziĭa). V. conjunctură.

OCAZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de transport, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

ocazie sf [At: (a. 1803) FURNICĂ, I. C. 223 / V: (înv) ~iune, ~ion sn, ucazion sn / E: fr occasion, ger Okasion, lat occasio, -onis] 1 Prilej. 2 (Îla) De ~ Potrivit pentru o anumită împrejurare. 3-4 (Îlav) De ~ (Ivit) Întâmplător. 5-6 (Îal) Cumpărat sau vândut din întâmplare (în mod avantajos). 7 (Îlv) A da ~ (sau ~ii) (la sau, înv, de) A prilejui. 8 Festivitate. 9 (Olt; Mun; ccr) Mijloc de transport găsit din întâmplare.

ocazion sn vz ocazie

*OCAZIE 👉 OCAZIUNE.

OCAZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

OCAZIE, ocazii, s. f. Împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvîrșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. V. circumstanță. Crezu că e cea mai bună ocazie să vorbească de el. VLAHUȚĂ, O. AL. II 70. Sint sigur că oștirea romînă... în orice ocazie ar da un exemplu de curaj. BOLINTINEANU, O. 427. Revolta aștepta numai o ocazie ca să izbucnească. BĂLCESCU, O. I 19. ◊ Loc. adj. De ocazie = a) potrivit numai pentru o anumită împrejurare; nefiresc, artificial, de circumstanță. Nu voia să puie în romanul lui țărani de ocazie și de teatru. VLAHUȚĂ, O. AL. II 57; b) care se vinde (sau se cumpără) din întîmplare, de obicei în mod avantajos. Bicicletă de ocazie. ◊ Expr. La (o) ocazie (sau la ocazii) = cu prilejul unor evenimente deosebite (în special al unor festivități). Cîntat-am, la ocazii, așa precum se cîntă. MACEDONSKI, O. I 44. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. A da ocazie la (sau învechit de)... = a provoca, a prilejui. Aceste primblări... da ocazie de multe bănuiele. NEGRUZZI, S. I 107. – Variantă: (învechit) ocaziune (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11, ODOBESCU, S. III 11, GHICA, A. 766, ȘEZ. I 282) s. f.

OCAZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întîmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanță, (ivit) întîmplător; b) uzat, vîndut cu preț redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].

OCAZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio)

OCAZIE ~i f. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; prilej. 2) Eveniment festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport găsit la întâmplare. A venit cu o ~. [G.-D. ocaziei; Sil. -zi-e] /<fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, ~onis

ocazie (desp. -zi-e) s. f., art. ocazia (desp. -zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (desp. -zi-i-)

ocazie (-zi-e) s. f., art. ocazia (-zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (-zi-i-)

ocazie s. f. (sil. -zi-e), art. ocazia (sil. -zi-a), g.-d. art. ocaziei; pl. ocazii, art. ocaziile (sil.-zi-i-)

ocazie

ocazie.

ocazie, ocazii s. f. vehicul care transportă autostopiști

OCAZIE s. 1. prilej, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Așteaptă o ~ potrivită.) 2. v. împrejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)

OCAZIE s. 1. prilej, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Așteaptă o ~ potrivită.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, prilej, situație. (O ~ fericită.) 3. împrejurare, întîmplare, prilej. (~ a făcut ca...) 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)

OCAZIE s. f. 1. Împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvîrșirea unei acțiuni; prilej, moment (favorabil). v. circumstanță, conjunctură. Oricîte gazeturi vor fi venit, mă rog să mi să trimiță cu acest ocazion (a. 1803). furnică, i. c. 223. Să-l trimeți la Iași... găsind ocazion cît mai curînd (a. 1810). iorga, s. d. xn, 167. Deci fugi de toate ocaziile (prilejurile) cele ce te-ar putea invita spre mînie. teodorovici, m. 32. Atunci s-ar ținea, mai norocos cînd ar avea ocazie și bună vreame. țichindeal, s. 13/23. Găsind ucazion în grab[ă] îi voi trimite aciia la Sibii (a. 1818). iorga, s. d. xii, 175. Am scris La Petersburg, la Paris, C-un sigur ocazion, Ș-am dat un comision. mumuleanu. c. 142/21. Cel mai bun ocazion d-a putea vorbi... și d-a lăuda pre cei mari ai neamului. căpățineanu, m. r. 3/7. De voiu scăpa acest ocazion, nu crez să mai găsesc altu multă vreme d-acuma nainte. gobjan, h. iv, 90/5. O să avem ocazie a vorbi. barasch. m. i., 8/7. Poeziile... curînd voi avea mulțumirea de-a ți le trimite. Aștept numai un ocasion sigur. alecsandri, s. 75. Nu tîrziu află ocaziune a se încredința că adevărul întrecea mult lauda ce se auzea. asachi, s. l. ii, 6, cf. 105. Revolta aștepta numai o ocazie ca să izbucnească. bălcescu, m. v. 602. Pîn-acum noi (afară de oarecari mișcări în Ungaria cu ocaziunea revoluțiunei d-acolo) n-auzirăm decît vorbe. ghica, a. 766. Arătînd lui Potcoavă și scrisorile moldovenilor, ...îl îndemnară a profita de ocaziune. hasdeu, i. v. 183, cf. 190. Dar cu ce ocazie pe la noi? – Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii. caragiale, o. vi, 151, cf. vii, 8. Am avut ocaziunea de a pune îndată în aplicare învățăturile și povețele ce se găsesc în cartea ta. odobescu, s. iii, 42, cf. i, 4. Crezu că e cea mai bună ocazie să vorbească de el. vlahuță, o. a. iii, 70. Mi-i rușine mie să ai asemenea ocazie și să nu profiți. contemporanul, v₂, 485. O să ai ocazie să le vezi pe toate astea. d. zamfirescu, v. ț. 31. Ceea ce îl împiedicase totdeauna să-i facă o declarație categorică a fost o lipsă de ocazii, îngrozitoare. rebreanu, i. 104. Dorea să-l întîlnească... Însă ocazia nu s-a ivit. sahia, n. 109. Cu această ocazie, Butaru i-a prezentat ministrului oferta firmei Dacia pentru construirea unei șosele asfaltate. stancu, r. a. iv, 376. Nu avea ocaziune ca să-i desfășure focul inimei sale. șez. i, 282. ◊ loc. adj. De ocazie = potrivit (numai) pentru o anumită împrejurare; de circumstanță. Fiind o poezie de ocazie, nu o pot rezerva pentru „Convorbiri”. alecsandri, s. 98. El nu voia să puie în romanul lui țărani de ocazie și de teatru. vlahuță, o. a. iii, 57. ◊ loc. adj. și adv. De ocazie = (ivit) întîmplător; cumpărat sau vîndut din întîmplare (de obicei în mod avantajos). Neîndurîndu-se să plătească zece creițari unei căruțe de ocazie, a călătorit pe jos din Zagra pînă aici. rebreanu, i, 172. Omul e bine să cumpere cînd găsește, de ocaziei! călinescu, e. o. ii, 135. ◊ loc. vb. A da ocazie (sau ocazii) (la sau, învechit, de)... = a ocaziona. Vestirile care fac scriitorii dau ocazion sau prilej a să deprinde în critică. molnar, i. 435/17. Însumi le dam ocasie (prilej) a vorbi despre lucruri de demult. maior, rv iii, 79. Aceste primblări... da ocasie de multe bănuiele oamenilor rei. negruzzi, s. i, 107. ♦ (Rar) Eveniment deosebit, festivitate. La ceastă ocazie au rostit către adunare următoarea vorbă. cr (1830), 972/13, cf. polizu. Cîntat-am, la ocazii, așa precum se cîntă? macedonski, o. i, 44. 2. (Prin Olt. și Munt.; concretizat) Mijloc de locomoție, vehicul (căruță, trăsură etc.), de obicei ivit din întîmplare. sterescu, n. 1166. Ia-mă și pe mine cu ocazia ta. com. din săpata de sus – pitești. M-am suit într-o ocazie. com. din GRINDENI – SEGARCEA, cf. com. din VELA – CRAIOVA și din ZĂVIDENI – DRĂGĂȘANI. – Scris și: ocasie. – PI.: ocazii. – Și: (învechit) ocaziune (scris și ocasiune), ocazion (scris și ocasion), ucazion s. n. – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

OCAZlUNE s. f. v. ocazie.