OCAZIONA, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.

ocaziona vt [At: HELIADE, D. J. 49/15 / P: ~zi-o~ / S și: ~asi~ / Pzi: ~nez / E: fr occasionner] 1 A cauza ceva. 2 A favoriza ceva.

*OCAZIONA (-onez) vb. tr. A da prilej, a pricinui, a fi pricina, cauza unui lucru, a face să se întîmple ceva [fr.].

OCAZIONA, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.

OCAZIONA, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A da ocazie, a pricinui, a cauza, a prilejui. Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ți ocazionez nici un necaz și nici o supărare. ALECSANDRI, S. 308.

OCAZIONA vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].

OCAZIONA vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner)

ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire.

*ocazionéz v. tr. (fr. occasionner, mlat. occasionare, V. cășunez). Rar. Cauzez, produc, aduc: această vorbă poate ocaziona o neplăcere. V. prilejesc.

ocaziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ocazionez, 3 ocazionează; conj. prez. 1 sg. să ocazionez, 3 să ocazioneze

ocaziona (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazionează

ocaziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. ocazionez, 3 sg. și pl. ocazionează

OCAZIONA vb. v. prilejui.

ocaziona vb. v. PRILEJUI.

OCAZIONA vb. I. tranz. A cauza, a pricinui, a prilejui (ceva). Această mică libertate nu e decît o licență poetică ce are a ocasiona oarecare neregularitate în planul meu. heliade, d. j. 49/15. Asemene răpiri de oamini... au ocazionat că nu puține familii moldovene avură și poate încă au afini (rude) între acii moha-metani. asachi, s. l. ii, 109. Incendiul... se zice a fi fost ocazionat din astă luptă. calendar (1855), 44/18. Toate aceste măsure fură ocazionate prin neobișnuitul concurs de oameni armați veniți la Leopole. hasdeu, i. v. 201. Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ți ocazionez nici un necaz și nici o supărare. alecsandri, s. 308, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. – Pronunțat: -zi-o-. – Scris și: ocasiona. – Prez. Ind.: ocazionez. – Din fr. occasionner.