ocabazlâc sn vz cabazlâc

CABAZLÂC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlık.

cabazlâc sn [At: GORJAN, H. IV, 183 / V: o~ / Pl: ~uri / E: tc (hok)kabazlic] (Îrg) 1 Caraghioslâc. 2 Bufonerie.

❍CABAZLÎC (pl. -îcuri) sn. Mold. Glumă proastă, caraghiozlîc, poznă: ce sînt ~urile astea, mă Năiță? D. -ZAMF.; ian spuneți-mi și mie, că mă nebunesc după ~uri ALECS. [tc. hokkabazlyk].

CABAZLÂC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlik.

CABAZLÎC, cabazlîcuri, s. n. (Învechit) Păcăleală, poznă, glumă. Ia lasă glumele deoparte moșule, că nu-i aci locul de spus cabazlîcuri. ALECSANDRI, T. 7S8.

CABAZLÎC, cabazlîcuri, s. n. (Înv.) Păcăleală, poznă, glumă. – Tc. [hok]kabazlik.

cabazlâc n. Mold. poznă, glumă proastă: nu-i aci locul de spus cabazlâcuri AL. [Turc. HOKKABAZLYK].

cabazlîc n., pl. urĭ (turc. hokkabazlyk). Mold. Fam. Bufonerie, caraghĭozlîc. – Și ocab- (lit.) și camazlîc (Btș.).

ocabazlîc, V. cabazlîc.

cabazlâc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlâcuri

cabazlâc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlâcuri

cabazlâc s. n., pl. cabazlâcuri

CABAZLÂC s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, ghidușie, giumbușluc, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

cabazlîc s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÂC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GHIDUȘIE. GIUMBUȘLUC. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

OCABAZLÎC s. n. v. cabazlîc.