ocăcăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: ocăcăi] 1 Orăcăit al broaștelor Si: ocăcăială (1), ococăit (1), ocăcăitură (1). 2 Măcăit al rațelor Si: ocăcăială (2), ococăit (2), ocăcăitură (2).

ocacai v vz ocăcăi

ocai¹ v vz ocăcăi

ocăcăi vi [At: LB / V: (reg) ocacai, ocai, ocăi, ocăni, ocâcâi, ococai, ococăi / Pzi: 3 ~iește și ocăcăie / E: oacaca] 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 (D. rațe, îf ocăi) A măcăi.

ocăi v vz ocăcăi

ocăni v vz ocăcăi

ocâcâi v vz ocăcăi

ocâi^[1] v vz ocăcăi

ococai v vz ocăcăi

ococăi v vz ocăcăi

OACACA! 👉 OCACA!

OCĂCĂI, OCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 🐟 A striga, a cînta ca broaștele, a orăcăi ¶ 2 🐦 A măcăi (vorb. de rațe): două rațe grase, pîntecoase, trecură ocăind deasupra capului meu (GN.) [ocaca! – oac!].

ocăcăì v. a striga ca broaștele. [Onomatopee: ocaca!].

ocăcăĭésc v. intr. (d. oacaca, strigătu broaștelor). Strig ca broaștele.

OCĂCĂI vb. v. orăcăi.

OCĂCĂI vb. a orăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~).

OCĂCĂIRE s. f. Acțiunea de a ocăcăi și rezultatul ei. Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, ALEXI, W. – v. ocăcăi.

OCĂCĂI vb.IV. intranz. (Despre broaște) A orăcăi. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 223, ddrf, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., h VI 8, 182, vii 29, 209, ix 308, alr ii 6220/105, 219, 414, 682, 812, 928, a ii 4. ♦ (Despre rațe, de obicei în forma ocăi) A măcăi. Atunci două rațe grase, pîntecoase trecură ocăind deasupra capului meu. gane, n. ii, 182, cf. h i 22, 35, iii 290, vi 3, 8, vnij 120, 127, 142, 169, 306, viii2 61, 115, 165, 182, 282, x 316, 413, 507, 583, a vi 16, 26. – prez. ind. pers. 3: ocăcăiește și ocăcăie. – Și: ocacai (h xvii 391), ocîcîi (ib. xvii 269), ococăi (ib. ix 308), ococai (dr. ii, 122), ocăi, ocai (id. II, 132), ocîi (ib. II, 132), ocăni (lungianu, cl. 230, prez. ind. pers. 3 oacăne) vb. IV. – v. oacaca.