OBȚINERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire. – V. obține.

obținere sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: obține] 1 Dobândire. 2 Realizare.

OBȚINERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire; repurtare. – V. obține.

OBȚINERE s. f. Acțiunea de a obține; dobîndire, primire; repurtare.

OBȚINERE s.f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobîndire, primire. [< obține].

obține vt [At: CALENDARIU (1794), 30/31 / V: (cscj) ~ea / Pzi: obțin / E: fr obtenir, lat obtinere] 1 A dobândi. 2 A realiza.

obținea v vz obține

*OBȚINE (-țin) vb. tr. A căpăta, a dobîndi [fr. obtenir, modificat după ținea].

OBȚINE, obțin, vb. III. Tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143. Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318.

OBȚINE vb. III. tr. A dobîndi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțin, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține].

OBȚINE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere)

A OBȚINE obțin tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere

obține v. 1. a căpăta ceeace dorește; 2. a ajunge la un rezultat: această specie de roză se obține prin cultură.

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune.

obținere s. f., g.-d. art. obținerii; pl. obțineri

obținere s. f., g.-d. art. obținerii; pl. obțineri

obținere s. f. ținere

obținere

obține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțin, 2 sg. obții, 3 sg. obține; conj. prez. 1 sg. să obțin, 3 să obțină; ger. obținând; part. obținut

obține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțin, 2 sg. obții, 1 pl. obținem, 2 pl. obțineți; conj. prez. 3 să obțină; ger. obținând; part. obținut

obține vb. ține

obține (ind. prez. 1 sg. obțin, conj. obțină)

obțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.

OBȚINERE s. 1. v. primire. 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. v. procurare. 4. v. repurtare. 5. v. dobândire. 6. căpătare, câștigare, dobândire. (ă unei faime binemeritate.) 7. v. stabilire. 8. v. luare.

OBȚINERE s. 1. căpătare, dobîndire, primire. (~ ajutorului solicitat.) 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. procurare. (~ biletelor de tren.) 4. înregistrare, repurtare. (~ unui răsunător succes.) 5. cîștigare, cucerire, dobîndire, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 6. căpătare, cîștigare, dobîndire. (~ a unei faime binemeritate.) 7. realizare, stabilire. (~ unui nou record.) 8. luare. (După ~ licenței.)

OBȚINE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câștiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.

OBȚINE vb. 1. a căpăta, a dobîndi, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a primi. (~ de la mine 10 lei dacă...) 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. a procura. (Am ~ cu greu biletele.) 6. a înregistra, a repurta. (A ~ un răsunător succes.) 7. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 8. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. a realiza, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. (livr.) a întruni. (A ~ adeziunea maselor.) 12. a lua. (Și-a ~ licența în drept.)

OBȚINERE s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobîndire, primire; realizare. Scopul producției capitaliste este... obținerea de profituri. lupta de clasă, 1953, nr. 3-4, 87. Executarea la timp și în bune condiții agrotehnice a însămînțărilor și arăturilor adînci de toamnă înseamnă obținerea de recolte sporite în anul viitor. scÎnteia, 1953, nr. 2 808. – v. obține.

OBȚINE vb. III. tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Veți obținea consentimentul părințiilor voștri pentru a țelebra... nunta voastră. calendari (1794), 30/31, cf. 32/19. Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. alecsandri, t. 1318. Aștept o mulțumire pentru rezultatele binefăcătoare ce sînt sigur le veți obținea. caragiale, o. vii, 63. La domnia lui Antioh Cantemir... se vorbește... de intrigile prin cari Brîncoveanu a obținut mazilirea lui Antioh Vodă. bul. com. ist. ii, 23. I-au spus că nu poate să-și reclame și să-și obție partea cuvenită decît printr-un proces. galaction, o. 113. Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special. c. petrescu, Î. i, 8, cf. id. c. v. 207. Feciorul Glanetașului obține pămînturile lui Vasile Baciu. v. rom. noiembrie 1953, 287. ◊ refl. pas. Dacă s-ar aduna... observațiile de detaliu, vii, pline de frescheță, umede de viață..., s-ar obține un material proaspăt literar. ibrăileanu, s. 227. – prez. ind.: obțin, conj. pers. 3 și: să obție. – Și: obținea vb. II. – După fr. obtenir, lat. obtinere.