obștește av [At: (a. 1803) URICARIUL, III, 30 / E: obște + -ește] (Înv) 1 Din punct de vedere obștesc (1). 2 Având în vedere interesul comun. 3 În comun. 4 Îndeobște.

OBȘTEȘTE adv. În mod obștesc, în mod public; în comun.

OBȘTEȘTE adv. (Învechit) Din punct de vedere obștesc, avînd în vedere interesul comun, colectiv.

OBȘTEȘTE adv. Sub aspect obștesc; din punct de vedere obștesc; în ceea ce privește obștea. /obște + suf. ~ește

OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.

obeștui v vz obști

obști [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 41^r/31 / V: (reg) obeștui / Pzi: ~tesc / E: vsl обьщити] (Înv) 1 vr (D. oameni) A se alătura celorlalți în păreri, în acțiuni etc. Si: (înv) a se însoți, a se întovărăși. 2 vt A anunța.

†OBȘTI (-tesc) vb. tr. A face cunoscut, a da în vileag, a revela, a divulga: Sinan-Pașa, ajungînd la Giurgiu... obști că va ședea acolo trei zile (BĂLC.) [vsl. obĭštiti].

OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.

OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.

A OBȘTI ~esc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti

obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC.

obeștuĭésc (mă) v. refl. (vsl. obištevati, -štuĭon). L. V. Intru în opște.

obștește adv.

obști (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștesc, 3 sg. obștește, imperf. 1 obșteam; conj. prez. 1 sg. să obștesc, 3 să obștească

obști (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștesc, imperf. 3 sg. obștea; conj. prez. 3 să obștească

obști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștesc, imperf. 3 sg. obștea; conj. prez. 3 sg. și pl. obștească

OBȘTEȘTE adv. v. îndeobște.

obștește adv. v. ÎNDEOBȘTE.

OBEȘTUI vb. v. obști.

OBȘTI vb. (Mold.) 1. A se uni, a se întovărăși. Cetind preotul molitvele ceale de facerea frăției și obeștuindu-să cu chizeșie ca aceaea denaintea voinței cruci și a svintei Evanghelii, să făcea desăvîrșit frați buni. ȘT, 260. Face scîrbe fraților ce nu vrură să să obștească cu dînsul. DOSOFTEI. VS. Înfricoșături să se zică . . . aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. CANTEMIR, IST.; cf. DM 152^r. 2. A vesti, a înștiința, a anunța. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. CANTEMIR, IST. Și pre celalalt tomos a istorii<i> a săvîrși să ne învrednicim și mai curînd tuturor să să obștească. CANTEMIR, FIR. Variante: obeștui (ȘT, 260; DM, 152^r). Etimologie: sl. obĭštiti.

OBȘTEȘTE adv. (Învechit) 1. Din punct de vedere obștesc (1); avînd în vedere interesul comun, colectiv. A mînca fără a produce este, vorbind obștește, o surpare tiranică asupra dreptului altuia. kogălniceanu, s. a. 79. 2. În comun, împreună. Totdeauna să se afle [la biserica din Tritești] 2 preuți, 2 dascali i un țircovnic unde obștește să slujască (a. 1822). uricariul, xi, 346. Adeseori pierim obștește, Cînd fieștecare Strigînd cu gură mare, La interesul seu în parte ațintește. donici, f. 114. 3. Îndeobște, în general. Doctorii obștește sînt îndatoriți să caute pe ucenici (a. 1803). uricariul, iii, 30. Împreună ne-a durut de o așa întâmplare care obștește pe omenire poate să o aducă cătră o duiasă milostivire (a. 1828). ib. ii, 184. Nu este cu putință de a hotărî obștește dacă este de folos a lepăda strugurii la mustuit sau nu. i. ionescu, c. 195/18. Este obștește cunoscut în lumea cultă... că oamenii se coboară numai din același neam cu maimuțele de astăzi. maiorescu, cr. ii, 77. Este o poezie obștește cunoscută. petică, o. 415. El trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea și suferințe de mii de ori mai crîncene decît obștește. arghezi, t. c. 64. – Obște + suf. -ește.

OBȘTI vb. IV. (Învechit) 1. refl. (Despre oameni) A se uni cu alții (în păreri, acțiuni etc.); a se însoți, a se întovărăși. Face scîrbe frațîlor și featelor ce nu vrură să să obștească cu dînsul. dosoftei, v. s. ianuarie 41^r/31. Înfricoșături să se zică... aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. cantemir, ist. 27. Di s-au dat pre sine pentru tine, nu ca doar să s[ă] obștească cu tini, ci ca să aleagă pre ai săi din tine (a. 1773). gcr ii, 95/32, cf. ddrf. 2. Tranz. (Complementul indică o știre, un anunț etc.) A împărtăși obștii (1), a vesti, a înștiința, a anunța. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. cantemir, ist. 85, cf. i. golescu, c. Cea dintîi datorie a oricăria însoțiri este a nu obști niciodată tainele și interesurile familii. marcovici, d. 47/2. Plata exportații este potrivită după taxa hotărîtă și obștită prin publicațiile anului trecut (a. 1834). doc. ec. 547. El obști dar că armia va ședea acolo cinsprezece zile. BĂLCESCU, m. v. 158, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, alexi, w. E neapărat nevoie să obștească altă hîrtie, care să dezică ce a spus ieri. camil petrescu, o. ii, 681. ◊ Absol. Pe toată săptămîna se vor publicui prin gazetă locurile pe unde se află boala și ispravnicii vor fi datori a obști la tot orașul lor. cr (1831), 169¹/3. ◊ refl. pas. Și pre celalalt tomos a istorii a săvîrși să ne învrednicim și mai curînd... tuturor să să obștească. cantemir, hr. 52. Suma banilor ce ieșea pentru aducerea tahînului și a susamului din alte părți va rămînea în țară cînd să va obști cunoștința semănatului susamului (a. 1832). doc. ec. 504. Propunere de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. odobescu, s. i, 503. – prez. ind.: obștesc. – Și: obeștui vb. IV. DOSOFTEI, MOL. 152^a, TDRG. – Din v. sl. обьшити. – Obeștui, prin vocalizarea hipercorectă a lui ь.