obștejitie sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 244^r/5 / V: (reg) obștij~ / Pl: ~ii / E: slv обьщєжитѥ] (Slm) 1 Conviețuire într-o chinovie. 2 (Pex) Chinovie. 3 (Pex) Obște (1).

obștejítie¹ f. (vsl. obištežitiĭe, adică „viață în opște”. V. jitie). L. V. Cenobiu.^[1]

obștijitie sf vz obștejitie

obștejitie, obștejitii s. f. (Înv.) Conviețuire într-o chinovie; p. ext. chinovie, obște (2). – Din sl. obštejitie.

obștejitie s.f. (înv.) 1. conviețuire în chinovie. 2. chinovic. 3. obște.

OBȘTEJITIE s. f. (Slavonism) Conviețuire intr-o chinovie; p. ext. chinovie; obște (2). Thadei au fost rob iertat a lui Theodor, care luasă mănăstirea Studiiului de la împăratul și o feace obștejitie. DOSOFTEI, v. S. decembrie 244^r/5. Vorona... făcea parte din acele lăcașuri de viață călugărească în care se primiseră normele de „viață-împreună”, de obștejitie, ale lui Paisie. IORGA, S. D. XVI, 259, cf. 261. – PI.: obștejitii. – Și: obștjitie s. f. SCRIBAN, D. – Din slavon. оълщежнтне.