5 definiții pentru obșit
Explicative DEX
obșit[1] sn [At: LB / V: (îrg) hopș~[2], ~șâc / Pl: ~uri / E: ger Abschied, mg obsit] 1 (Trs; Buc; iuz) Eliberare din armată după împlinirea serviciului militar. 2 (Pex) Document pe care ostașul îl primea la eliberarea din armată. 3 (Reg; îf obșâc) Rămas-bun.
- În DER (1958-66) cuvântul este accentuat: obșit — LauraGellner
- În referința încrucișată cuvântul are forma: hobșit. Este vorba sigur de o greșală de tipar, greu însă de stabilit unde — LauraGellner
hobșit[1] sn vz obșit
- În definiția principală, varianta de față are forma hopșit. Sigur este vorba de o greșală de tipar, greu însă de stabilit unde — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
obșâc sn vz obșit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
obșit (-turi), s. n. – Permis militar. Germ. Abschied. Trans., înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OBȘIT s. n. 1. (Ieșit din uz, Transilv., Bucov.) Eliberare din armată (după împlinirea serviciului militar); lăsare la vatră; p. ext. actul scris, documentul pe care ostașul îl primește la eliberarea din armată. cf. LB, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., ALEXI, W. Copk’itańe, dă-mi obșît, C-amu trii ai t’e-am slujît. T. PAPAHAGI, M. 20, cf. 228, com. PAȘCA. 2. (Regional, în forma obșîc) Rămas bun. com. din STRAJA – RĂDĂUȚI. – pl.: obșituri. – Și: hopșit (JAHRESBER. X, 200), obșîc s. n. – Din germ. Abschied, magh. obsit.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de serearaluca2015
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||