obădare sf [At: LB / V: (reg) obed~ / Pl: ~dări / E: obăda] 1 Montare în obezi a spițelor unei roți. 2 (Mun) Îndoire a roților carului. 3 (Mun) Rupere în bucăți a roților carului. 4 (Fig) Încovoiere a unor părți ale corpului omenesc.

OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.

obăda [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) obeda, obezi / Pzi: ~dez / E: obadă] 1 vt A monta în obezi spițele unei roți. 2 vr (Mun; d. roțile carului) A se îndoi. 3 vr (Mun; d. roțile carului) A se rupe în bucăți. 4 vr (Fig; d. unele părți ale corpului omenesc) A se încovoia.

obădar [At: LB / V: (reg) obed~ smn, obedariu sn / Pl: (2) ~i, (1, 3) ~e, (rar) ~uri / E: obadă + ~ar] (Reg) 1 sn Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi și în butucul roții, unde se fixează spițele Si: (reg) lingura rotarului. 2 sm Dulgher care face obezi. 3 sn Obadă.

obeda v vz obăda

obedar sm, sn vz obădar

obedare sf vz obădare

obedariu sn vz obădar

obezi v vz obăda

OBĂDA, OBEDA (-dez) vb. tr. 🛞 A face obezi la o roată [obadă].

OBĂDAR, OBEDAR sm. 🔧 Burghiu cu care se găuresc obezile la roate [o b a d ă].

OBĂDAT adj. 1 p. OBĂDA ¶ 2 🌿 Fasole ~ă, care are bobul în formă de rinichiu sau de obadă a unei roate.

OBEDA... 👉 OBĂDA...

OBEZI 👉 OBADĂ.

OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă.

OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. A lega roata sau spițele cu obezi.

OBĂDAR, obădare, s. n. Sfredel folosit de rotari pentru a face găuri în obezi.

A OBĂDA ~ez tranz. (roți) A înzestra cu obezi. /Din obadă

OBĂDAR ~e n. reg. Sfredel de făcut găuri în obezi. /obadă + suf. ~ar

obedà v. a pune roatei obada.

obădéz, V. obedez.

obedár n., pl. e. Sfredel de obezĭ.

obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold. obădez.

obăda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obădez, 3 obădează; conj. prez. 1 sg. să obădez, 3 să obădeze

obădar (reg.) s. n., pl. obădare

obăda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 obădează

obădar (reg.) s. n., pl. obădare

obăda vb., ind. prez. 1 sg. obădez, 3 sg. și pl. obădează

obădar s. n., pl. obădare

OBĂDARE s. f. Acțiunea de a (se) obăda. cf. polizu. – PL: obădări.- Și: obedare s. f. lb, lm. –V. obăda.

OBĂDA vb. I. 1. tranz. A monta în obezi spițele unei roți. cf. i. golescu, c., polizu, CIHAC, II, 218, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., TDRG. Un car mare moldovenesc; De spițat, mi-este spițat, Numai nu mi-e obădat. Mat. folk. 118, cf. RĂDULESCU-CODIN, 54, CIAUȘANU, GL., ALR II 6685/886. ◊ refl. pas. Uneltele rotarului... cobîla... sau scaunul de înspițat, în care se pune roata cînd se înspițează sau se obedează. DAMÉ, t. 42. 2. refl. (Prin Munt., despre roțile unui car) A se îndoi; a se desface în bucăți, a se sfărîma. Mi s-a obădat roata dindărăt, de aia am venit așa de înserat. boceanu, gl. ♦ fig. (Despre unele părți ale corpului omenesc) A se încovoia, a se gîrbovi. Mîinile... se împrăfoșaseră și se umpluseră de păienjeniș – șalele i se obădaseră. CIAUȘANU, R. SCUT. 56. – prez. ind.: obădez. – Și: (rar) obeda vb. I, obezi (bul. Fil. ii, 59) vb. IV. –V. obadă.

OBĂDAR s. m., s. n. (Regional) 1.S. n. și (rar) m. Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi și în butucul roții, unde se fixează spițele; (regional) lingura rotarului. cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, h x 33, 317, 356. D-apoi să vedeți pe nunul Cu gîtul său larg ca tunul, Ca butucul cel de roată Cercuită cu fier toată, Găurit cu ohédarul, Nu-l stîmperi nici cu șuștarul. MARIAN, NU. 510, cf. SEVASTOS, n. 290, BREBENEL, gr. p., com. din zagra – năsăud, alr ii 6 644/260. 2. s. m. Dulgher care face obezi. cf. ddrf, barcianu, ALEXiy w. Obedari [sînt] cu totul 6, fac obezi pentru rotarii din localitate, păcală, m. r. 313, cf. alr ii 6484/36. 3. s. n. (Regional) Obadă (II) (Voșlobeni – Gheorgheni). alr i 826/576. – pl.: (2, rar 1) obădari și (1, 3) obădare, (rar) obădaruri (alr ii 6 644/349). – Și: obedar s. m., s. n.; obedariu (lb, tdrg, h xvii 4, alr ii 6 644/102, 250) s. n. – Obadă + suf. -ar.