opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obârșire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 248/25 / Pl: ~ri / E: obârși] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Capăt. 3 Îndeplinire.

OBÂRȘI, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. Din obârșie (derivat regresiv).

obârși [At: PALIA (1581), ap. DHLR II, 517 / Pzi: ~șesc / E: obârșie] 1-2 vtr (Îrg) A (se) termina. 3 vt (Ban; îe) A o ~ cu cineva A o păți. 4 vr (Îvr) A se epuiza. 5 vt (Înv) A urma un sfat, o indicație. 6 vt (Înv) A îndeplini. 7 vr (Înv) A se realiza. 8 vt (Înv) A face să devină. 9 vi (Îvr) A trăi. 10 vi (Înv) A izvorî. 11 vi (Înv) A urma imediat după cineva.

oberși[1] v vz obârși

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

OBÂRȘI, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. – Din obârșie (derivat regresiv).

obîrșésc v. tr. (vsl. obrŭšati, din *obvrŭšati, V. obîrșie, săvîrșesc). Vechĭ. Sfîrșesc, termin: moartea multe lucrurĭ taĭe și să se obîrșească nu lasă (Cost. 1, 249 și 252; N. Cost. 2, 487).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obârși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obârșesc, 3 sg. obârșește, imperf. 1 obârșeam; conj. prez. 1 sg. să obârșesc, 3 să obârșească

!obârși (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se obârșește, imperf. 3 sg. se obârșea; conj. prez. 3 să se obârșească

obârși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obârșesc, imperf. 3 sg. obârșea.; conj. prez. 3 sg. și pl. obârșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBÂRȘI vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârși, termina.

obîrși vb. v. ÎNCHEIA. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA. SFÎRȘI. TERMINA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obârși, obârșesc, vb. IV (pop.) 1. a scotoci, a căuta rostul, începutul unui lucru, originea; a se trage din, a proveni din. 2. a sfârși, a termina. 3. a trăi. 4. a izvorî. 5. a succeda.

Intrare: obârșire
obârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obârșire
  • obârșirea
plural
  • obârșiri
  • obârșirile
genitiv-dativ singular
  • obârșiri
  • obârșirii
plural
  • obârșiri
  • obârșirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: obârși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârși
  • obârșire
  • obârșit
  • obârșitu‑
  • obârșind
  • obârșindu‑
 singular plural
  • obârșește
  • obârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârșesc
 (să)
  • obârșesc
  • obârșeam
  • obârșii
  • obârșisem
a II-a (tu)
  • obârșești
 (să)
  • obârșești
  • obârșeai
  • obârșiși
  • obârșiseși
a III-a (el, ea)
  • obârșește
 (să)
  • obârșească
  • obârșea
  • obârși
  • obârșise
plural I (noi)
  • obârșim
 (să)
  • obârșim
  • obârșeam
  • obârșirăm
  • obârșiserăm
  • obârșisem
a II-a (voi)
  • obârșiți
 (să)
  • obârșiți
  • obârșeați
  • obârșirăți
  • obârșiserăți
  • obârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârșesc
 (să)
  • obârșească
  • obârșeau
  • obârșiră
  • obârșiseră
oberși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obârși, obârșescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.