7 definiții pentru obtențiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
obtențiune sf [At: ȘĂINEANU / V: ~ie / E: fr obtention, lat obtentio, -onis] (Ltr) Obținere.
OBTENȚIUNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBTENȚIUNE s. f. obținere. (< fr. obtention, lat. obtentio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obtențiune f. obținere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*obtențiúne f. (d. lat. ob-tentum, supinu d. ob-tinére, a obținea, format ca și detențiune). Rar. Obținere, acțiunea de a obținea. – Și -énție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obtenție sf vz obtențiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBTENȚIE s.f. v. obtențiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: obtențiune
obtențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obtenție substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obtențiune, obtențiunisubstantiv feminin
- 1. Obținere. DNsinonime: obținere
etimologie:
- obtentio DN