OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTRUÁ vb. v. oblitera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obstruá vb. (sil. -stru-a), ind. prez. 1 sg. obstruéz, 3 sg. și pl. obstruează, 1 pl. obstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. obstruéze (sil. -stru-e-); ger. obstruând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink