OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OBSTINÁ mă ~éz intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpățina; a se îndărătnici; a se ambiționa. /<fr. obstiner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁ vb. I. refl. (Liv.) A se îndârji, a se încăpățâna. [P.i. -nez și obstín, 3,6 -nează. / < fr. (s')obstiner)
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁ vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obstiná vb., ind. prez. 1 sg. obstinéz, 3 sg. și pl. obstineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. obstinéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink