OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de iacobpompilia | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSTINÁȚIE s. v. încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obstináție s. f. (sil. -ți-e), art. obstináția (sil.-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink