2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSERVARE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.

observare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 337 / Pl: ~vări / E: observa] 1 (Înv) Respectare a unei legi, a unei dispoziții, a unui obicei etc. 2 Remarcare. 3 Constatare. 4 (Prc) Supraveghere. 5 (Rar) Obiecție. 6 Privire. 7 Scrutare. 8 Studiere. 9 (Mil) Cercetare a inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date Si: (îvr) observație (9).

OBSERVARE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.

OBSERVARE, observări, s. f. Acțiunea de a (se) observa și rezultatul ei. 1. Cercetare, scrutare, examinare. Observarea naturii. 2. (Rar) Observație, constatare, remarcă; p. ext. reflecție, considerație. Beizade îi tălmăci cu plăcere, numaidecît, observările filozofice ale șătrarului. SADOVEANU, Z. C. 41. Această observare este foarte puțin măgulitoare pentru ambiția mea de narator. ALECSANDRI, C. 82. Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbii noastre... n-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori. NEGRUZZI, S. I 337. 3. (Rar) Respectare (a unei legi, a unui obicei etc.).

OBSERVARE s.f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații; observație. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constînd în înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. [< observa].

OBSERVARE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa)

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi.4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

observa vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 107/23 / V: (nob) osărba, (nrc) ocsăr~ / Pzi: observ și (îvr) ~vez / E: fr observer, lat observare] 1 (Înv; c. i. legi, dispoziții, obiceiuri etc.) A respecta. 2 A remarca. 3 A constata. 4 A atrage atenția Si: (înv) a observarisi (3). 5 (Pex) A certa. 6 A reproșa. 7 A examina cu atenție Si: a cerceta, a studia, (înv) a observarisi (4). 8 A privi. 9 A scruta. 10 A spiona.

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76. Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. ♦ A exprima, a face o observație, a constata. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. ♦ A atrage atenția, a face observație. Fie-mi iertat. a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.2. A cerceta, a privi, a scruta, a examina cu atenție, de aproape. Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. ♦ Refl. A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. 3. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. 4. (Rar, cu privire la legi, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi.

OBSERVA vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pîndi, a iscodi. [P.i. observ, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].

OBSERVA vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

A OBSERVA observ tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare

observà v. 1. a cerceta cu îngrijire lucruri fizice sau morale: a observa astrele; 2. a se conforma cu prescripțiunea unei legi sau regule; 3. a băga de seamă.

*obsérv, a v. tr. (lat. ob-servare. V. con-serv, sărbez). Împlinesc o lege, o regulă, mă conformez legiĭ, reguleĭ: a observa legea. Mă uĭt cu atențiune, studiez: a observa cursu stelelor. Spionez: dușmaniĭ te observă. Ĭaŭ sama, prind cu atențiunea: păzitoru observase că cineva se apropie. V. refl. Bag de samă, îs atent la ceĭa ce fac: acest om se observă mult în societate. Mă spionez, mă supraveghez reciproc: cele doŭă armate se observaŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

observare s. f., g.-d. art. observării; pl. observări

observa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. observ, 3 observă; conj. prez. 1 sg. să observ, 3 să observe

observa (a ~) vb., ind. prez. 3 observă

observa vb., ind. prez. 1 sg. observ, 3 sg. și pl. observă

observa (ind. prez. 3 sg. și pl. observă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBSERVARE s. 1. v. examinare. 2. v. relevare. 3. v. părere.

OBSERVARE s. v. critică, obiecție, observație, rezervă.

observare s. v. CRITICĂ. OBIECȚIE. OBSERVAȚIE. REZERVĂ.

OBSERVARE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observație, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 2. relevare, remarcare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.) 3. considerație, considerent, constatare, idee, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...)

OBSERVA vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaște. 8. v. semnala.

OBSERVA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 2. a constata, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a supraveghea, a urmări. (Îi ~ toate mișcările.) 4. a iscodi, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. a vedea, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont ?) 7. a (se) cunoaște, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ că a trecut pe aici.) 8. a nota, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

observa (observ, at), vb.1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer.Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OBSERVAREA procedeu de bază al cercetării spațiului aerian, maritim și terestru, constând în supravegherea câmpului de luptă, pentru obținerea de informații despre inamic, teren sau trupe proprii cu ajutorul aparaturii sau cu ochiul liber. Observarea aeriană este executată cu mijloace aeriene: aeronave, mijloace de zbor fără pilot și sateliți cu aparatură automată de observare și transmitere, putând fi executată pe orice vreme (în infraroșu) și la orice distanță. Observarea spțiului aerian constă în supravegherea acestuia de către observatorii posturilor de comandă, în scopul descoperirii țintelor aeriene. Observarea navală constă în supravegherea spațiului maritim de către observatorii de la bordul avioanelor sau elicopterelor.

Intrare: observare
observare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • observare
  • observarea
plural
  • observări
  • observările
genitiv-dativ singular
  • observări
  • observării
plural
  • observări
  • observărilor
vocativ singular
plural
Intrare: observa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • observa
  • observare
  • observat
  • observatu‑
  • observând
  • observându‑
singular plural
  • observă
  • observați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • observ
(să)
  • observ
  • observam
  • observai
  • observasem
a II-a (tu)
  • observi
(să)
  • observi
  • observai
  • observași
  • observaseși
a III-a (el, ea)
  • observă
(să)
  • observe
  • observa
  • observă
  • observase
plural I (noi)
  • observăm
(să)
  • observăm
  • observam
  • observarăm
  • observaserăm
  • observasem
a II-a (voi)
  • observați
(să)
  • observați
  • observați
  • observarăți
  • observaserăți
  • observaseți
a III-a (ei, ele)
  • observă
(să)
  • observe
  • observau
  • observa
  • observaseră
ocsărva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
osărba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

observare, observărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Cercetare, examinare, scrutare. DLRLC
      • format_quote Observarea naturii. DLRLC
    • 1.2. rar Observație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Beizade îi tălmăci cu plăcere, numaidecît, observările filozofice ale șătrarului. SADOVEANU, Z. C. 41. DLRLC
      • format_quote Această observare este foarte puțin măgulitoare pentru ambiția mea de narator. ALECSANDRI, C. 82. DLRLC
      • format_quote Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbii noastre... n-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori. NEGRUZZI, S. I 337. DLRLC
  • 2. (termen) militar Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. rar Respectare (a unei legi, a unui obicei etc.). DLRLC
    sinonime: respectare
etimologie:
  • vezi observa DEX '09 DEX '98 DN

observa, observverb

  • 1. A băga de seamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: remarca
    • format_quote Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76. DLRLC
    • format_quote Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. DLRLC
    • format_quote Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. DLRLC
    • 1.1. A exprima o observație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: constata
      • format_quote Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. DLRLC
    • 1.2. A atrage cuiva atenția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Fie-mi iertat... a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15. DLRLC
  • 2. A examina cu atenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. DLRLC
    • format_quote Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. DLRLC
    • 2.1. A supraveghea acțiunile cuiva. DN
      sinonime: controla
    • 2.2. reflexiv A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. DLRLC
  • 3. Iscodi, pândi, spiona. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. DLRLC
  • 4. rar A respecta legile, obiceiurile etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.