14 definiții pentru obsecrație
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBSECRAȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var.: obsecrațiune s. f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.
OBSECRAȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var.: obsecrațiune s. f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
obsecrație sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr obsécration, lat obsecratio, -onis] Figură retorică prin care oratorul invocă sprijinul divinității sau al unei persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBSECRAȚIE s.f. Figură de retorică prin care oratorul cheamă în ajutor zeii sau oamenii. V. deprecație. [Gen. -iei, var. obsecrațiune s.f. / cf. lat. obsecratio, fr. obsécration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBSECRAȚIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBSECRAȚIE ~i f. Figură retorică prin care oratorul apelează la divinități sau personalități marcante. [G.-D. obsecrației; Sil. -cra-] /<fr. obsecration, lat. obsecratio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBSECRAȚIUNE s. f. v. obsecrație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBSECRAȚIUNE s. f. v. obsecrație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
obsecrațiune sf vz obsecrație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBSECRAȚIUNE s.f. v. obsecrație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obsecrați(un)e f. figură de retorică piin care se imploră ajutorul divin sau al unei persoane.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*obsecrațiúne f. (lat. obsecrátio, -ónis, d. ób-secro, -secráre, a ruga în numele zeilor, compus al luĭ sacrare, a consacra, d. sacer, sacru). Ret. Figură pin care oratoru imploră ajutoru zeilor, al luĭ Dumnezeŭ saŭ al uneĭ persoane. Pl. La Romanĭ, rugăciunĭ publice ordonate cînd patria era în pericul. – Și -ație.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obsecrație (desp. -se-cra-ți-e) s. f., art. obsecrația (desp. -ți-a), g.-d. art. obsecrației; pl. obsecrații, art. obsecrațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obsecrație (-se-cra-ți-e) s. f., art. obsecrația (-ți-a), g.-d. art. obsecrației; pl. obsecrații, art. obsecrațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obsecrație s. f. (sil. -cra-ți-e), art. obsecrația (sil. -ți-a), g.-d. art. obsecrației; pl. obsecrații, art. obsecrațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
obsecrație, sin. deprecație.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: ob-se-cra-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obsecrație, obsecrațiisubstantiv feminin
- 1. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- obsecration DEX '09 DEX '98 DN
- obsecratio, -onis DEX '09 DEX '98 DN