OBSECRÁȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var.: obsecrațiúne s. f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSECRÁȚIE ~i f. Figură retorică prin care oratorul apelează la divinități sau personalități marcante. [G.-D. obsecrației; Sil. -cra-] /<fr. obsecration, lat. obsecratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSECRÁȚIE s.f. Figură de retorică prin care oratorul cheamă în ajutor zeii sau oamenii. V. deprecație. [Gen. -iei, var. obsecrațiune s.f. / cf. lat. obsecratio, fr. obsécration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSECRÁȚIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obsecráție s. f. (sil. -cra-ți-e), art. obsecráția (sil. -ți-a), g.-d. art. obsecráției; pl. obsecráții, art. obsecráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink