OBSCURIZÁRE, obscurizări, s. f. Faptul de a (se) face obscur. – V. obscuriza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laurap
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSCURIZÁRE s.f. Acțiunea de a obscuriza și rezultatul ei. [< obscuriza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
obscurizáre s. f., pl. obscurizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSCURIZÁ, obscurizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face obscur – V. obscuriza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laurap
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSCURIZÁ vb. I. tr. A face obscur; a obscura, a camufla. [Cf. fr. obscurcir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OBSCURIZÁ vb. tr., refl. a (se) face obscur. (< obscur + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
obscurizá vb., ind. prez. 3 sg. obscurizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
obscurizá vb. I 1979 A face obscur, a întuneca v. subprodus (din obscur + -iza; cf. fr. obscurcir; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink